Servicii Internet Magazine Virtulale

1. REŢEAUA INTERNET SERVICII INTERNET

1.1. Internet - descriere

Internet-ul este o gigantică reţea de calculatoare – mai precis o reţea de reţele de calculatoare, care oferă, după cum vom vedea mai departe o mulţime de servicii pentru cei care doresc acest lucru.

Definiţia Internet-ului cuprinde două aspecte – calculatoarele şi oamenii. Din punctul de vedere al oamenilor Internet-ul este o vastă comunitate de oameni care schimbă între ei informaţii, produse ( din magazine aflate la distanţă ) sau o multitudine de servicii ca poşta electronică , transfer de fişiere, discuţii, aflarea de noutăţi din varii domenii, etc. Din punctul de vedere al calculatoarelor Internet-ul reprezintă reţeaua mondială ce leagă reţele de calculatoare, indiferent de platformele calculatoarelor componente sau a topologiilor folosite, la care oricine îşi poate conecta propriul calculator personal, de acasă sau de la serviciu. Se poate afirma că Internet-ul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice şi sisteme de operare.

Din fericire, utilizatorul nu trebuie să cunoască sau să înţeleagă în profunzime filozofia calculatoarelor, a reţelelor şi implicaţiile acestora. La Internet, din punct de vedere conceptual asupra hardware-ului, nu se remarcă vreo componentă care să fie numită ”server central” sau ”punct de control central” al Internet-ului. Internet-ul tratează în mod egal atât minicalculatoarele, cât şi PC-urile sau mainframe-urile, fiind un mediu cu componente de tip unu-la-unu, în care aproape toate facilităţile care configurează reţelele componente au importanţă egală şi în care componentele se comportă una faţă de cealaltă în mod egal, nediscriminatoriu.

În prefaţa cărţii sale Reţele de calculatoare - Prentice Hall, 1981, autorul său, Andrew S. Tanenbaum afirmă referitor la proiectarea reţelelor de calculatoare şi a Internet-ului : ”Cheia proiectării unei reţele de calculatoare a fost prima dată enunţată de Julius Cezar : Devide et impera ( Dezbină şi stăpâneşte )”. Cheia pentru înţelegerea Internet-ului şi a reţelelor de calculatoare se bazează pe acest principiu, în sensul că sarcina Internet-ului se împarte în sarcini mai mici pentru fiecare reţea , care la rândul lor se vor împărţi în sarcini şi mai mici rezolvate de fiecare componentă a Internet-lui – calculator, repetor, punte ( bridge), hub, router, poartă ( gateway ) sau orice altă componentă activă a reţelei.

Comunicarea şi schimbul de informaţii în Internet se realizează prin intermediul serviciilor care permit căutarea şi extrapolarea informaţiilor din reţea. Pentru oricare din serviciile Internet-ului există un calculator care solicită informaţii, deci un client al respectivului serviciu, de la un alt calculator care furnizează informaţiile cerute, denumit server. Fiecare calculator legat în reţea, numit şi nod de reţea, poate fi atât client cât şi server al oricărui serviciu Internet. Există totuşi o organizaţie a utilizatorilor de Internet numită ISOC (Internet Society ), care are un caracter voluntar şi ca unic scop promovarea schimbului global de informaţii prin intermediul acestei reţele. Conducătorii acestei organizaţii, numiţi IAB (Internet Arhitecture Board Comitetul de arhitectură Internet), au responsabilitatea de a gestiona din punct de vedere tehnic Internet-ul şi de a standartiza tehnologia folosită. Această activitate este sprijinită de un alt grup de la ISOC, anume IETF ( Internet Engineer Task Force- Grupul Internet pentru Probleme Tehnice ), care este format tot din voluntari şi care încearcă să rezolve problemele tehnice cu care se confruntă Internet-ul, propunând noi alternative tehnice care apoi sunt standartizate de IAB.

1.2. Internet - scurt istoric.

În anul 1969, Ministerul Apărării al Statelor Unite ale Americii a creat Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată ( Advanced Research Projects Agency - ARPA ). Obiectivul său consta în proiectarea unei reţele de comunicaţii care să asigure transmiterea mesajelor chiar şi în cazul distrugerii sale parţiale într-un bombardament nuclear. Ca să nu mai vorbim de facilităţile oferite în proiectele nuclearo-militare din timpul războiului rece. Rezultatul a fost încununat de succes şi s-a numit ARPAnet. ARPAnet avea 4 noduri, iar participanţii la reţea erau Universitatea din L.A. California, Institutul de Cercetări Stanford, Universitatea din Santa Barbara California şi Universitatea din Utah. Ulterior reţeaua dezvoltându-se, prin conectarea altor universităţi americane.

În anul 1983, din motive pragmatice, ARPAnet s-a despărţit în două reţele diferite numite ARPAnet şi MILNET. ARPAnet a fost rezervată domeniilor civile, precum cercetarea, în timp ce MILNET a fost destinată exclusiv operaţiunilor militare. Reţelele au rămas conectate, astfel încât utilizatorii să poată schimba informaţii. Prima reţea a devenit cunoscută sub numele de INTERNET. Dezvoltarea ARPAnet s-a făcut lent, din cauza diversităţii de tipuri de calculatoare şi de sisteme de operare folosite. De aceea trebuia proiectat şi dezvoltat un set de reguli de comunicare care să permită informaţiei să fie transmisă între diferite reţele fără să se ţină cont de componentele hardware ale acestora. Acest lucru, început din anii 70, s-a încheiat în anul 1983 când s-a impus protocolul TCP/IP, care este o reuniune de două protocoale : TCP – Transmission Control Protocol şi IP - Internet Protocol4