Sinteza interfeței FDD

1. Introducere

Firmele de domeniu tehnic permanent perfecţionează dispozitivele exterioare şi alte legături ale calculatorului. Permanent apar aparate periferice noi şi noi modificări a dispozitivelor existente. Dispozitivele vechi se perfecţionează cu posibilităţi noi, ele fac aşa ceva încît mai înainte nici nu era de închipuit Acest proces s-ar putea numai de-l admirat, dar ce e de făcut cu suportul de programe vechi, dispus numai pentru aparate vechi? Dacă cîndva suportul de programe costa scump, dacă după posibilităţile sale el s-a învechit, atunci nu are sens de a schimba ceva numai din cauza că a apărut un nou FDD cu o dischetă de volum mai mare sau că a apărut un printer cu o printare mai clară. Este evident că, trebuie să existe o grupare de programe între suportul de programe şi suportul de aparataj, care ar putea să execute funcţii de "oportune" şi de unificare. Aceasta funcţionează direct cu aparatajul. În diferite tipuri de calculatoare şi pentru diferite sisteme de operare există diferite metode de lichidare a dependenţei suportului de programe de calculator. În prezent, majoritatea sistemelor de operare lucrează cu dispozitivele prin drivere. Însuşi sistemul de operare lucreză numai cu driverul, dar suportul de program destinat pentru operaţii de intrare/ieşire apelează numai la anumite module ale sistemului de operare. Oastfel de „bufferizare” înlătură, dintr-o parte, dependenţa sistemului de operare de calculator, din alta - dependenţa programului aplicat de sistemul de operare şi de calculator. În acest proiect eu am hotărît să scriu un driver HDD pentru sistemul de operare MS-DOS, fiindcă pentru aceasta am găsit deajunsă informaţie tehnică şi documentaţie. Sistemul de operare MS-DOS, la fel foloseşte mecanismul de drivere. Însă driverele MS-DOS nu întotdeauna apelează direct la dispozitiv. De obicei ele apelează funcţiile BIOS şi atunci BIOS-ul execută toate operaţiile de intrare/ieşire. Folosirea BIOS-ului ca interfaţă adăugătoare între driverele dispozitivelor standarde şi a calculatorului brusc ridică viabilitarea sistemului. Într-aşa măsură, independenţa suportului de aparate şi de programe în DOS este garantată, dintr-o parte, cu BIOS-ul pentru dispozitive standarde, din altă parte – cu drivere.

Notiuni teoretice

Unitatea de dischetă (floppy) a avut o viaţă extrem de lungă datorită utilităţii sale şi lipsei de alternative. Este adevărat că vechile unităţi de dischetă de 5,25" au dispărut, dar cea de 3,5" cu capacitate de 1,44 MB încă mai supravieţuieşte. Tentative de evoluţie au existat. Într-o vreme au apărut dischete de 2,88 MB, dar nu au avut viaţă lungă. Apoi au apărut unităţile Zipp produse de către Iomega. Acestea mai sunt folosite şi astăzi. Cu o capacitate de 250 MB pe o dischetă, unităţile Zipp sunt interne şi externe. Utilizarea lor nu s-a generalizat, ele fiind folosite mai ales acolo unde este nevoie de transferul unei informaţii de dimensiuni mai mari.

Deşi se presupune că unităţile optice CD vor dispărea fiind înlocuite de DVD-uri, apariţia unui nou standard, numit Mt. Rainier, permite funcţionarea acestora ca unităţi de dischetă. Cu o dimensiune superioară dischetelor Zipp, mediile astfel obţinute pot fi citite aproape în orice sistem datorită prezenţei unităţilor de CD. Deocamdată în stadiu de standard neaplicat şi aceasta poate fi o promisiune neonorată.

Exista unitati de diskette care suporta diskette de mare densitate de 100-200Mb, nestandard (Sony , Travan) si care pot citi si disketele de 3,5'; interfata este separata pentru acest tip de unitati de diskette Buna funcţionare a unităţii de disk este asigurată de un controler ce se află pe placa de bază , controlerul are rol de semafor , adaptînd viteza foarte mică a flopy ului la viteza BUS ului.

Interfaţa radio UMTS, bazată pe CDMA, poate folosi două moduri de multiplexare: TDD (Time Division Duplexing) şi FDD (Frequency Division Duplexing).