Sistem Informatic pentru E-Learning

Introducere

Societatea cunoaşterii a impus utilizarea TIC (tehnologii ale informaţiei şi comunicării) ca punct de referinţă al schimbărilor de fond în sistemele de învăţământ, iar provocările s-au conturat, la început, pe trei direcţii majore, având ca punct de plecare summit-urile de la Lisabona şi Feira : dotarea instituţiilor de învăţământ, pregătirea cadrelor didactice şi asigurarea resurselor necesare . Ulterior, conjugându-se cu alte direcţii prioritare, cum ar fi asigurarea calităţii in educaţie, învăţarea pe parcursul întregii vieţi, profesionalizarea meseriei didactice, aceste trei direcţii au fost detaliate şi completate. Acum se vorbeşte tot mai mult de o accelerare a procesului, însă premisele se modifică sensibil, prin prisma necesităţii de fundamentare teoretică psihologică şi pedagogică, spre formarea de competenţe transferabile şi construirea de structuri şi operaţii mentale, spre o regândire a strategiilor de predare-învăţare şi a sistemului de educaţie în sine .

Dinamica fluxului informaţional în ultimii ani creează o perspectivă uluitoare asupra activităţii şcolare. Într-o perspectivă de doar 10-15 ani ştim astăzi că studenţii, datorită diversificării tehnologice la care vor fi participanţi direcţi, vor trebui să schimbe 10-14 locuri de muncă până la vârsta de 38 de ani. Asta şi pentru că primele cele mai râvnite 10 locuri de muncă ale anului 2010 nu existau în 2004. Ce valenţe noi ar trebui să aducă un sistem educaţional în condiţiile în care astăzi studenţii se pregătesc pentru:

• meserii care încă nu există, care nu sunt încă definite;

• a folosi tehnologii ce nu au fost încă inventate;

• a rezolva probleme despre care încă nu ştim că ar fi probleme.

Gândiţi-vă doar că în fiecare lună 2,7 miliarde de întrebări unice sunt puse pe Google.

Luaţi în considerare că în fiecare zi mai mult de 6 miliarde de fişiere text sunt vehiculate pe Internet. Peste 3000 de cărţi sunt publicate zilnic şi volumul informaţional al anului 2007 atinge 1,5 Exabytes (1,5 x 1018) adică mai mult decât suma informaţiilor ultimilor 5000 de ani. Iar rata de creştere este dublată la fiecare doi ani. în felul acesta ceea ce învăţă studenţii în primii doi ani de studiu va fi învechit în al treilea an. Modificări în sistemul de predare, modificări în esenţa a ceea ce se numeşte educaţie vor trebui făcute foarte repede. Numitorul comun al oricărui sistem actual educaţional sunt cele trei „reflexe cognitive dobândite": scris, citit, socotit (aritmetică).

Va trebui să se mai creeze un altfel de reflex: gândirea computerială sau gândirea statistică. Dincolo de scris, citit, socotit va trebui să mai inventăm ceva: gândirea adaptivă!

Prezenţa simulatoarelor, a emulatoarelor de proces, a interactivităţii formative în chiar actul învăţării nu mai poate rămâne la nivelul „modei" ci trebuie să urce pe palierul „necesităţii". Conţinutul educaţional multimedia interactiv şi platformele integrate pentru educaţie asistată de calculator pot răspunde la întrebarea: „Cum formăm gândirea adaptivă?" în acest context, introducerea în învăţământ a elementelor de eLearning, constituie un prim pas necesar, pe care au început deja să se construiască bazele unei autentice societăţi a cunoaşterii, competitivă la nivel european. Eforturile sunt şi vor fi semnificative şi însumează munca unor specialişti din diverse domenii. Similar, rezultatele capătă importanţă pe zi ce trece şi evaluări ocazionale ale impactului introducerii TIC în şcoală sondează şi arată dimensiunea schimbărilor majore, de lungă durată, în care sistemul educaţional este antrenat.

În stabilirea priorităţilor pe termen mediu şi lung, se ia în considerare, pe de o parte, cerinţele sistemului de învăţământ şi în special nevoile actorilor acestuia, în contextul încheierii unui ciclu de reformă structurală, corelării cu piaţa muncii şi racordării la nevoile societăţii româneşti de mâine, iar pe de altă parte, tendinţele generale de înscriere a sistemului în linia orientărilor în educaţie şi formare formulate la nivel european. Formularea unei strategii coerente în privinţa informatizării învăţământului se sprijină pe experienţa oferită de proiectele de dotare cu echipamente, precum şi pe fundamente teoretice solide, atât la nivel tehnic, cât, mai ales, la nivel pedagogic . Mai mult, dezvoltarea unei viziuni coerente şi a unor strategii precise a procesului de informatizare a învăţământului vor constitui condiţii pentru o reformă bazată pe standarde, ca premisă necesară pentru monitorizarea şi evaluarea schimbărilor ce vor avea loc, dar şi ca premisă pentru calitatea procesului de educaţie prin stimularea autoevaluării şi posibilitatea recorelării continue cu obiectivele propuse.

Capitolul 1. Societatea informaţională şi educaţia la distanţă

1.1. Educaţia la distanţă

Teoria pedagogică a învăţământului la distanţă porneşte de la încercările de definire a educaţiei la distanţă. Istoric, educaţia la distanţă însemna studiul prin corespondenţă, însă accepţiunile actuale tind să fie mai apropiate de metode de transmitere a materialelor susţinute de tehnologii audio, video şi (mai frecvent şi deschizând mai multe posibilităţi) prin Internet.

În general, se vorbeşte despre educaţie la distanţă atunci când profesorul şi studentul (studenţii) sunt separaţi prin distanţă fizică şi tehnologia (audio, video, reţele de calculatoare, material tipărit), îmbinată uneori cu comunicarea faţă în faţă, este folosită pentru instruire (Engineering Outreach Staff de la Universitatea Idaho - Distance Education at a Glance). Un alt numitor comun al definiţiilor de până acum este caracteristica acestui sistem de a augmenta oportunităţile de învăţare ale studenţilor, prin eliminarea obstacolelor de ordin spaţial, temporal sau a impunerii unui ritm de învăţare. Se asigură astfel posibilităţi de studiu unor categorii largi de persoane, fără întreruperea activităţii lor profesionale. Aceasta este de fapt şi caracteristica principală, care face ca sistemul să fie deosebit de viabil pentru ciclurile superioare, pentru educaţia permanentă, pentru învăţământul vocaţional, şi îl situează potenţial printre cele mai solicitate tipuri de sisteme de educaţie ale viitorului.