Sisteme Dinamice

1. CONCEPTUL DE SISTEM ŞI SISTEM DINAMIC

Un sistem este un ansamblu de obiecte interconectate, care are un rol determinat şi care este bine delimitat în raport cu mediul exterior.

Sistemul dinamic este o sintagmă asociată unui sistem pentru a reda caracterul inerţial al acestuia, adică faptul că situaţia în care sistemul se găseşte la un moment dat este dependentă de situaţia în care s-a găsit la un moment anterior iar, de regulă şi de valorile şi modul de variaţie al mărimilor de intrare. Altfel spus, prin caracter dinamic se înţelege faptul că mărimile unui sistem se modifică în timp în contextul în care caracterizarea lor (de ex. valorile semnalelor) la un moment dat este, prin intermediul structurii sistemelor, în relaţie cu caracterizările lor de la alte momente.

Caracterul dinamic conţine, implicit, timpul, ca variabilă independentă care„pilotează” procesele de interacţiune la care participă un sistem.

2. SEMANTICA SISTEMULUI ELECTROENERGETIC

Sistemul electroenergetic (SEE) reprezintă ansamblul instalatiilor pentru producerea, conversia, transformarea, transportul si distributia energiei electrice, care au un proces comun de functionare , adică ansamblul instalatiilor electroenergetice interconectate, prin care se realizeaza producerea, transportul, distributia si utilizarea energiei electrice. Sistemul electroenergetic poate fi privit ca un sistem tehnic complex, ale cărui subsisteme interactioneaza atât între ele cât si cu alte sisteme exterioare acestuia.

3. COMPATIBILITATEA ELECTRICĂ

Studiul compatibilitatii electromagnetice are o relevanţă mai mare în sistemele de

radiocomunicatii, radiodifuziune, telecomunicatii, televiziune (implicatii asupra spectrului de frecvente), decât în analiza sistemului electroenergetic, unde implicatia acesteia se reduce la nivelul cutiilor de conexiune, pupitrelor si cutiilor de comanda, dulapurilor cu aparataje, unde perturbatiile electromagnetice care depasesc un anumit grad de intensitate pot influenta procesul de masurare si comanda. În consecinta, acest tip de compatibilitate, are o pondere mai mare în compatibilitatea externa, decât în cea interna, aceasta din perspectiva studiului sistemului electroenergetic.

Compatibilitatea electrica implica studiul interactiunii partilor componente ale sistemului electroenergetic (SEE) (sursa, linii electrice, receptor, aparate de protectie, aparate de conectare,sistem de protectie la soc electric), altfel spus modul în care acestea se suporta si se satisfac unul pe celalalt din punct de vedere functional-calitativ. De asemenea se are în vedere si implicatiile pe care sistemul electroenergetic le are asupra sistemelor externe si în special asupra omului (compatibilitate externa).

2

4. CONCEPTE DE BAZĂ ŞI CLASIFICĂRI ALE STABILITĂŢII SISTEMELOR ELECTROENERGETICE

În general, stabilitatea sistemelor electroenergetice se defineşte prin capabilitatea acestora de a rămâne într-o stare de echilibru după apariţia unei mici perturbaţii şi de a reveni într-o stare de echilibru acceptabilă după apariţia unei perturbaţii mari. O perturbaţie se defineşte ca o modificare bruscă sau ca o secvenţă de modificări bruşte ale unuia sau mai multor parametri ai sistemului electric. Un sistem electroenergetic intră într-o stare de instabilitate când o perturbaţie (creşterea sarcinii sau o modificare în topologie) determină o scădere progresivă şi necontrolabilă a nivelului de tensiune într-un nod, într-o zonă sau în tot sistemul.

Procesul de degradare este la început lent, apoi din ce în ce mai rapid şi se produce, în general, dacă sistemul funcţionează în vecinătatea limitei de putere transmisibilă. Această limită este mult diminuată în cazul indisponibilităţii unei unităţi generatoare sau a unei componente a sistemului de transport.

Principala cauză a declanşării fenomenului de instabilitate de tensiune o constituie căderile de tensiune, datorate modificărilor circulaţiei de putere prin elementele inductive ale reţelei de transport în urma:

- creşterii consumului de putere corelat cu un deficit local sau zonal de putere reactivă;

- unor incidente care slăbesc controlul local de tensiune (declanşarea unor grupuri generatoare, depăşirea limitelor de putere reactivă ale generatoarelor), slăbesc reţeaua de transport (declanşarea de linii de transport, de transformatoare sau autotransformatoare, defecte pe barele staţiilor electrice) sau măresc puterea tranzitată prin reţeaua de transport (separarea reţelelor electrice) etc.;