Standarde Militare - Stanaguri

APRECIERI ASUPRA NECESITĂŢII

ADOPTĂRII STANDARDELOR LOGISTICE NATO ÎN DOMENIUL MILITAR.

1. Introducere

Standardizarea reprezintă acţiunea de a stabili şi aplica un ansamblu de norme care să reglementeze calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs sau serviciu, cu scopul de a ajuta organizaţiile, indiferent de tip şi mărime, să proiecteze, să implementeze şi să conducă eficace sistemele de management al calităţii .

În domeniul militar, prin standardizare se doreşte obţinerea acelor efecte pozitive care să determine creşterea interoperabilităţii, adică a capacităţii sistemelor tehnice sau forţelor luptătoare de a furniza şi accepta servicii către şi de la alte sisteme sau forţe cu care cooperează, facilitând în acest fel îndeplinirea misiunilor încredinţate .

Deci, pentru a exprima relaţia interoperabilităţii cu standardizarea, aceasta din urmă a fost revizuită, conţinând elaborarea şi implementarea conceptelor, a doctrinelor, procedurilor şi planurilor pentru atingerea şi menţinerea nivelurilor necesare de compatibilitate, interschimbabilitate sau comunalitate în domeniul operaţional, procedural, material, tehnic şi administrativ.

Cele trei niveluri de standardizare se definesc astfel :

– compatibilitatea reprezintă nivelul minim de standardizare care permite utilizarea în comun a produselor, a proceselor sau a serviciilor, în condiţii specificate;

– interschimbabilitatea este un nivel extins de standardizare care permite produselor, proceselor sau serviciilor să fie substituite între ele, cu obţinerea aceluiaşi rezultat;

– comunalitatea constituie nivelul superior de standardizare ce permite utilizarea în comun a aceleiaşi doctrine, a aceloraşi proceduri sau echipamente.

În învăţământul militar, procesul de standardizare se referă la implementarea de norme unor domenii de instruire sau discipline (instrucţia tragerii cu diferite categorii de armament, instrucţia tactică, instrucţia de specialitate, limbile străine, pregătire fizică etc.), în general cu specific militar, care se referă la modul de pregătire şi desfăşurare a acţiunilor individuale şi colective, corespunzătoare condiţiilor impuse de realitatea actuală a teatrelor de operaţii.

Din punct de vedere al nivelurilor de standardizare, se poate aprecia că învăţământul militar românesc actual, având clar conturate direcţiile generale de acţiune şi dezvoltare, se află într-o etapă de identificare şi proiectare a resurselor, metodelor şi mijloacelor de pregătire, prin intermediul cărora să se atingă nivelul de compatibilitate cu sistemul de învăţământ practicat de statele membre NATO.

2. Evoluţia şi stadiul actual al standardizării în Armata României

Bazele procesului de elaborare şi implementare a standardelor în Ministerul Apărării Naţionale s-au pus încă din anul 1977 . În 1989, în Departamentul pentru Armamente exista o secţie pentru standardizare, care avea în structură 12 oameni. La acea vreme, pentru latura tehnică, standardizarea nu era o noutate, spre deosebire de celelalte două laturi, operaţională şi administrativă.

Acestea din urmă, mai puţin cunoscute, au început să fie tratate cu atenţie din anul 1994, când ţara noastră a devenit semnatara „Parteneriatului pentru Pace“.

În acest fel, activitatea de standardizare primea caracter oficial, ceea ce impunea dezvoltarea de noi capabilităţi structurale în domeniu. Astfel în anul 1998 se înfiinţează Biroul de Interoperabilitate în Statul Major General, structură care a funcţionat o perioadă în paralel cu Secţia din Departamentul pentru Armamente.

Din nevoia de a se gestiona în mod unitar întreaga activitate de standardizare, după modele existente în celelalte ţări, în septembrie 2001 se înfiinţează Agenţia Militară de Standardizare, având rolul de a coordona întreaga activitate tehnică, operaţională şi administrativă. Totuşi în paralel a mai funcţionat şi vechiul Birou de Interoperabilitate.

Această agenţie trebuie să existe în Armata României, fiind corespondentul şi punctul de contact cu Agenţia de Standardizare a NATO. La nivel NATO, această agenţie a fost înfiinţată în scopul armonizării activităţilor de standardizare, în urma aprobării de către Consiliul Atlanticului de Nord a „Politicii de Standardizare NATO“.

Primul demers pe care conducerea NATO l-a întreprins faţă de statele candidate, după momentul invitării din noiembrie 2002 de la Praga, a fost solicitarea ca statele respective să prezinte oficial o „Declaraţie de intenţie“, care să cuprindă angajamentul naţional faţă de perspectiva statutului de viitor membru al NATO. În capitolul VIII al acestei declaraţii, prezentată de România conducerii Alianţei în decembrie 2002, se prevedea că „România îşi menţine angajamentul faţă de a înfăptui cu bună credinţă standardizarea şi interoperabilitatea cu NATO“.

Documente statistice arată că agenţia deţinea, la începutul anului 2003, 125 de standarde adoptate, dintre care 75 erau standarde tehnice, iar 50 operaţionale şi administrative. Alte 39 de standarde erau traduse şi încă 34 urmau să fie traduse în programul pe 2003. La sfârşitul anului 2003 erau aproximativ 200 de STANAG-uri adoptate , iar traducerea lor ar trebui să fie asigurată de societăţi şi institute specializate.

O parte din aceste standarde şi alte publicaţii militare au fost folosite de unităţile militare în scopul desfăşurării diferitelor misiuni internaţionale, de multe ori traducerea lor fiind realizată direct de către cei implicaţi.

3. Modalitatea de implementare a standardelor NATO

Practica militară curentă impune respectarea şi aplicarea prevederilor regulamentelor, instrucţiunilor, dispoziţiilor etc., însă documentele care conduc la obţinerea eficienţei sunt standardele.

Implementarea acestora presupune parcurgerea unui flux operaţional, de la traducere şi până la adoptare. Traducerea poate fi făcută de către orice persoană ce cunoaşte limba străină, la nivelul doi sau trei. Se face de fapt o traducere brută, urmând ca aceasta să fie revizuită de specialiştii Agenţiei de Standardizare din Departamentul de armamente şi apoi, avizată de către colaboratorii Agenţiei de Standardizare NATO.

Traducerile efectuate de către firme specializate sunt destul de costisitoare, între 6 şi 9 dolari , variantă care este convenabilă doar cu fonduri provenite prin diferite programe finanţate de terţe persoane juridice.

Urmează apoi implementarea standardului NATO, care înseamnă de fapt apariţia conţinutului acestuia într-o publicaţie naţională. Odată publicat, standardul se consideră implementat.

Se urmăreşte în prezent ca agenţia să reprezinte unicul punct de contact în relaţia cu Agenţia de Standardizare NATO. Această structură trebuie să creeze şi să deţină un fond unic de documente de standardizare, precum şi să stabilească modul în care se vor emite standardele spre unităţi, incluse în publicaţii sau în cataloage pe domenii.

Ca membră cu drepturi depline în NATO, ţara noastră va participa de acum înainte la ratificarea în privinţa întregului proces de standardizare la nivelul Alianţei, fapt ce va contribui la uşurarea activităţii de implementare propriu-zisă.