Standardul Serial ATA

Controlerul dedicat unitatilor de stocare a cunoscut schimbari repetate în ultimii ani. Termenul (IDE - Integrated Drive Electronics) înseamna ca majoritatea operatiilor de control pentru hard disk au fost integrate chiar în unitatea propriu-zisa, în loc sa faca parte dintr-o placa de extensie instalata pe placa de baza. Proiectata pentru a constitui o alternativa ieftina la interfata SCSI (Small Computer System Interface), tehnologia IDE a evoluat în sensul suportului pentru rate de transfer din ce în ce mai mari si capacitati crescute de stocare.

Daca domeniul unitatilor de stocare nu era destul de confuz, organizatia care este responsabila cu standardizarea în Statele Unite (ANSI) a numit tehnologia ATA (Advanced Technology Attachment). La începutul anilor ´90 tehnologia a fost îmbunatatita, suportând rate de transfer mai ridicate si capacitati de stocare mai mari, devenind EIDE (Enhanced IDE) pentru Western Digital si FastATA pentru Seagate, ambele denumiri desemnând în fond acelasi lucru.

Conventiile de numire au devenit ulterior mai descriptive. Daca atât cipsetul, cât si hard disk-ul erau compatibile cu standardul ATA/33, atunci însemna ca rata maxima de transfer suportata era de 33 MBps. Au urmat ATA/66, ATA/100 si ATA/133.

Serial ATA

Interfata Serial ATA a fost conceputa pentru a înlocui la rândul ei vechiul tip de magistrala, numita acum Paralel ATA. Capabila de a transfera date la o rata de 150 MBps, interfata serial ATA este proiectata pentru a putea suporta în viitor pâna la 600 MBps. Raspândirea modelelor de hard disk-uri Serial ATA a fost îngreunata pâna acum pe de o parte de inertia pietei, foarte putini utilizatori achizitionând placi de baza cu controlere Serial ATA încorporate. Pe de alta parte, pâna acum câteva luni, când au aparut primele cipseturi capabile de suport Serial ATA nativ, controlerele Serial ATA atasate placilor de baza foloseau magistrala PCI. În consecinta nu se putea observa o diferenta de performante fata de vechile modele Paralel ATA.

2.In asteptarea ATA-ului Serial

Lansarea de ATA133 fãrã nici un fast facuta de Maxtor nu a adus nici un fel de crestere de performanta (în afara burst rate-ului care depaseste acum cei 100 MB/s ai interfetei ATA 100). O foarte „neagra” idee începe sa îsi facã loc printre gândurile noastre: piata stagneaza, pentru ca profiturile aduse de hard disk-uri sunt îndestulatoare pentru producatori,acestia neavând nici un interes pentru a promova ceva nou, exceptând cresterea de capacitate. Asteptam deja de mult aparitia hard disk-urilor IDE la 10.000 rpm...

Optimistii spun ca starea actuala de lucruri este doar linistea dinaintea furtunii, fiind asteptat cu interes factorul decisiv numit „Serial ATA” (SATA), care va reprezenta o mult asteptatã schimbare a PC-urilor noastre.Acest standard va aduce o noua crestere de performante ale hard disk-urilor, adica performantã exact acolo unde ar fi mai multa nevoie de ea (pentru ca hard disk-ul este cea mai lenta componenta a unui calculator). Se zvoneste ca standardul Serial ATA va fi lansat odata cu discurile cu platane, a caror densitate a datelor este crescuta la 60 GB. În momentul de fata, ghioceii primaverii SATA au început sã aparã, purtând numele Seagate. Folosirea unor asemenea hard disk-uri este totusi aproape imposibila, în primul rând datorita faptului ca nu se gasesc deocamdata în vânzare discuri cu interfata SATA. Pe de alta parte, o interfata Serial ATA este unul dintre putinele lucruri de care mult prea multele chipset-uri de placi de baza duc lipsa deocamdata. Am zis aproape imposibilã, pentru ca totusi Promise Technologies a anuntat un controler Serial ATA, iar Iwill si MSI au fost primii producatori de placi de baza ce, la rândul lor, au anuntat câte un model ce se va folosi de interfata Promise. Probabil ca „boom”-ul mare se va produce simultan cu lansarea noilor procesoare AMD si a chipset-urilor aferente. Singurul lucru care respectã totusi legea lui Moore este capacitatea discurilor. Un motiv de bucurie sunt cele care se apropie de 100 GB si pot fi cumparate la preturi accesibile de orice doritor. Dat fiind acest lucru, consideram o investitie proastã achizitionarea unui hard disk cu o capacitate de sub 40 GB, cele de 60 GB fiind cel mai „fierbinte”, si profitabil, în acelasi timp, segment. Este drept, la nivelul actual al dezvoltarii software-ului, cu 20 GB se poate duce o viata linistitã, chiar avându-se în vedere si perioada de timp ce va urma. Dar daca tot avem posibilitatea, de ce sa nu dam câtiva dolari în plus pe un drive cu o capacitate mai mare?