Tipuri de procesoare și caracteristicile lor

Introducere

Calculatorul este un ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice şi electronice destinate prelucrării informaţiei.

În 1945 apare primul calculator care a fost numit ENIAC, acesta funcţiona cu tub electronic iar memoria era pe un tambur magnetic. În 1955 apare generaţia a doua de calculatoare. Acestea erau construite cu tranzistoare şi memorii diferite sau peliculare. În anul 1959 inginerii de la TEXAS ÎNSTRUMENTS, au inventat circuitul integrat, un circuit semiconductor care conţinea mai multe tranzistoare pe acelaşi suport de bază şi realiza legătura între tranzistoare fără ajutorul conductoarelor. Primul circuit integrat conţinea numai 6 tranzistoare. Prin comparaţie microprocesorul ÎNTEL Pentium folosit în multe din sistemele de azi conţine peste 3,1 milioane de tranzistoare. Între 1964 şi 1968 apare generaţia a treia de calculatoare cu componente microminiaturizate sau integrate.

Calculatoarele se împart în doua categorii:

- calculatoare analogice

- calculatoare numerice

Calculatoarele personale PC IBM sau compatibile pot fi împărţite din punct de vedere HARD în doua tipuri fundamentale:

A) clasa sistemului PC XT ( XT- extins )

B) clasa sistemului PC AT ( AT- tehnologie avansată )

Calculatorul PC/XT include un hard-disc fix, numit şi hard-disc WÎNCHESTER şi o unitate de floppy-disc. Acestea aveau procesoare 8086 şi 8088 pe 8 biţi şi o magistrala ISA pe 8 biţi de date. Datele într-o magistrala ISA sunt transmise pe 8 cai simultan . Numele magistralei este dat şi conectorilor de extensie în care se pot instala plăci adiţionale.

Calculatorul PC/AT , prescurtarea vine de la Advanced Tehnology. Aceasta denumire a fost data iniţial de IBM sistemelor cu conectori de extensie pe 16, 32, 64

Norme de protecţia muncii

În cursul şi din cauza proceselor de muncă, omul nu este supus numai unor solicitări fizice şi psihice care se pot compensa prin odihna zilnică şi alte acţiuni similare de refacere a forţei sale de munca. Uneori, el devine subiectul unor evenimente nedorite, care-i diminuează până la indisponibilizarea temporară sau permanentă sau anihilează capacitatea de muncă: accidentele şi îmbolnăvirile profesionale.

Actuala era industrială a fost însoţită, printre altele, de amplificare fără precedent a dimensiunii şi gravităţii acestui fenomen. În consecinţă, în ansamblul practicilor şi cercetărilor vizând relaţia omului cu munca s-a conturat, în decursul timpului ca obiectiv distinct protejarea lucratorului împotriva accidentelor de munca şi bolilor profesionale, sub denumirea convenţionala de protecţia muncii.

În accepţia cea mai generală, de protecţia muncii este un ansamblu de acţiuni şi masuri care are ca obiectiv cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în procesul de munca succeptibile sa provoace accidente şi îmbolnăviri profesionale.

Instalaţiile şi echipamentele electrice şi electronice comportă în exploatarea riscurilor de electrocutare a proceselor care le deservesc, întreţin sau repară atunci când nu se respectă măsurile de electrosecuritate.

Majoritatea aparatelor electrice, inclusiv calculatoarele sunt alimentate prin reţelele de joasa tensiune ce nu depăşesc 220V curent alternativ. Această tensiune întră în categoria tensiunilor periculoase la atingere, putând provoca moartea prin electrocutare.

Riscurile de electrocutare sunt determinate de:

- defecte de izolaţie, a cablurilor de alimentare( a unităţii centrale sau a monitorului);

- nedecuplarea de la reţeaua de ca.~220V în cazul intervenţiei( dezasamblării sursei de alimentare

- întreruperea firului de legare la pământ în cazul unui defect de izolaţie

- lucrările de întreţinere şi reparare a echipamentelor electrice se vor face numai de persoane calificate

- daca echipamentele electrice nu sunt prevăzute în construcţie cu dispozitive de protecţie adecvate sau daca acestea sunt îndepărtate sau defecte

- înainte de punerea în funcţiune a echipamentelor electrice trebuie măsurată:

1. Rezistenţa fiecărei prize locale:

Rezistenta totala de legare la pământ a carcaselor, echipamentelor electrice

Instalaţiile de protecţie prin legare la pământ servesc pentru protejarea împotriva electrocutării în cazul atingerii părţilor metalice aflate accidental sub tensiunea dorită deteriorării izolaţiei conductoarelor.