Cărămida

Cap.I. Tehnologia de fabricatie

I.1.Produs finit

I.1.1.Definirea produsului finit

Cărămida este un material de construcție artificial, de formă prismatică, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. Cărămida este folosită pentru structuri de rezistență, pentru ziduri interioare obișnuite, pentru decorarea unor suprafețe interioare sau exterioare, în pavaj și chiar în construcții de artă modernă.Cărămida se numără în prezent printre cele mai populare materiale de construcție, având câteva avantaje incontestabile ce țin atât de ordin estetic, cat și structural și economic.Cărămida este unul dintre materialele de construcție cu o adevărată istorie, fiind folosită încă din cele mai vechi timpuri, exemplele unor edificii precum zidurile Ierihonului, Marele Zid Chinezesc, Colosseum-ul din Roma, confirmând acest lucru. Domeniul producției de cărămidă se află într-o continuă evoluție, acest material fiind și astăzi printre cele mai des întâlnite în construcții.

Acest material de construcție se obține prin combinarea celor patru elemente naturale (pământ, aer, foc și apă), amestecul având la bază argila, la care se mai adaugă și alte materiale precum nisip și diverși aditivi prin care se stabilește consistența și porozitatea. După ce este uscat la soare, acest amestec este apoi ars la temperaturi ridicate în cuptoare speciale.

Avantajele cărămizilor

O construcție din cărămidă are o durată de viată ridicată, fiind solidă și rezistentă, având nevoie în timp de puține reparații, întreținerea unei astfel de construcții fiind simplă și ușoară. În plus, o structură din cărămidă poate suporta orice tip de învelitoare și poate avea aproape orice formă și înălțime dacă este consolidată cu beton armat.

Totodată, blocurile ceramice care implică goluri conferă structurii o bună izolare termică și fonică, în acest sens imobilele construite cu acest tip de cărămidă prezintă inerție termică naturală (se răcesc greu în timpul iernii și se încălzesc lent pe timpul verii). Trebuie remarcat și faptul că acestea sunt imune la atacul dăunătorilor și nu necesită aplicarea unor tratamente speciale, așa cum este în cazul lemnului. Nu în ultimul rând, cărămida este un bun material ignifug, putând să reziste la temperaturi de 1.000 de grade Celsius. Altfel spus, pentru că este tratat termic, acest tip de material de construcție rămâne neutru la orice fel de reacții și modificări ulterioare, adică nu arde, nu îmbătrânește, nu absoarbe apa (permite doar infiltrarea apei, ceea ce reprezintă un dezavantaj) și este stabilă la fenomenul îngheț - dezgheț

I.1.2.Proprietati si caracteristici ale produsului finit

Presiune, umiditate. Cărămida este utilizată în domeniul construcțiilor deoarece acest material este rezistent la presiune și umiditate.Temperatură. În cazul termoblocurilor (cărămida mai eficientă), se folosesc proprietățile termoizolante ale aerului. Astfel, o cărămidă performantă asigură termoizolație. De exemplu, cărămida care posedă un volum mare de goluri verticale are un grad mai înalt de izolație termică.

Izolație fonică. În funcție de tipul construcției, se folosește o cărămidă de o anumită grosime. Unul dintre avantaje constă în faptul că acest material, la grosimea corectă, oferă izolație fonică.

Rezistență generală. Prin folosirea cărămidei, se întărește structura de rezistență a clădirii. Pentru o casă realizată din cărămidă, se poate face mai ușor o asigurare, deoarece este considerată mai puțin supusă riscurilor decât o casă făcută din alte materiale. Această rezistență a cărămidei o face să nu se schimbe în timp, păstrându-și structura compactă și stabilitatea. Materialul nu îmbătrânește și nu se degradează ușor.

Rezistență seismică. Conform cerințelor legale, un bloc ceramic trebuie să se supună unor coduri de proiectare, pentru a oferi rezistență în caz de cutremur. În legislația românească codul de proiectare seismică este P100-2006.

Rezistență la foc. Cărămizile moderne sunt ignifuge, împiedicând răspândirea flăcărilor și rezistând la temperaturi mari. În mod normal, cărămida ar trebui să reziste la temperaturi de aproximativ 1000 grade Celsius.

Rezistență la compresiune. O cărămidă bună trebuie să aibă o mare rezistență la compresiune. Prevederile de proiectare seismică românești cer ca rezistența la compresiune a elementelor pentru zidărie structurală să fie cel puțin egală cu 7,5 N/mm2. De exemplu, rezultatele testelor de laborator pe blocurile ceramice cu goluri verticale Brikston se situează la o medie de 20 N/mm2, ajungând în multe cazuri să depășească valoarea de 35 N/mm2.

Caracter ecologic. Cărămida realizată numai din argilă și nisipuri argiloase este un produs natural, ecologic 100%.

Culoare Culoarea bucății de cărămidă este influențată de conținutul chimic de minerale al materiei prime, de temperatura de ardere și de atmosfera din cuptor. De exemplu, cărămida de culoare roz are un conținut mai ridicat de fier, cărămida albă sau galbenă are un conținut mai mare de var. Pe măsură ce temperatura crește, cele mai multe cărămizi ard în nuanțe de roșu deschis până la rosu închis, violet și chiar la maro. Cărămizile din silicat de calciu au o gamă mai largă de nuanțe și culori, în funcție de coloranții utilizați.

Cărămizile formate din beton sunt numite blocuri, și sunt de obicei de culoare gri pal. Acestea sunt agregate mici, realizate din beton uscat, într-o gamă mult mai largă de forme și dimensiuni.

Protecție împotriva incendiilor. Cărămizile sunt clasificate ca „neinflamabile”. Materialele de construcție neinflamabile reduc probabilitatea de a fi distruse.

Păstrător de căldură: un perete de cărămidă absoarbe energia naturală de la soare și păstrează, în același timp, căldura emanată din interior, Această căldură este retrimisă în interior, chiar și după o perioadă mai lungă de timp. Casele din cărămidă nu se răcesc repede în timpul iernii și, de asemenea, rămân răcoroase în timpul verii.