Ceramică dentară

1.Introducere

În stomatologie, ceramica reprezintă una din cele patru categorii majore de materiale utilizate pentru reconstrucțiile putrezite, deteriorate sau lipsa de dinți. Alte trei clase sunt metale, polimeri si compozite. O ceramică este un material pământesc de obicei de silicat natural și poate fi definită ca o combinație de unul sau mai multe metale grele cu un element metalic de obicei oxigen. Societatea Americană de Ceramică definește ceramica ca materii anorganice, non-materiale metalice, care sunt de obicei cristaline in natură si sunt compuși formati intre elementele metalice și nemetalice precum aluminiu & oxigen (alumina - Al2O3), de calciu & oxigen (oxid de calciu - CaO), silicon & azot (nitride- Si3N4). În stomatologie, ceramica este utilizată pe scară largă pentru proteze de dinți, coroane, poduri, posturile de ceramică, asizee fundamente, și de implanturi și furnirelor.

Termenul de porțelan este prevăzut cu un anumit gama de compoziții de materiale ceramice făcute de caolin de amestec, quartz și feldsparul în dozarea corespunzătoare și arse la temperatura înăltă .

2.Structura

Ceramica poate apărea fie ca specii cristaline sau amorfe solide.Astfel, ceramica poate fi larg clasificată ca non cristalină (amorfe solide sau pahare) și ceramică cristalină. Proprietățile optice și mecanice ale ceramicii dentare depinde de natura și cantitatea de fază cristalină prezentă.

Porțelanul convențional face parte din ceramica cristalină. Aceste porțelanuri sunt foarte slabe și casante în natură, care duc la fisuri. Evoluțiile recente în tehnologia de prelucrare a ceramicii dentare au condus la dezvoltarea porțelanurilor cristaline cu agenții de umplere precum alumina, zirconiu și hidroxi apatite .

2.1.Ceramică non-cristalină

Acestea sunt un amestec de minerale cristaline (feldsparul, siliciu și alumina) în amorf (non-matricea cristalină de sticlă) faza de vitros. Formarea de sticlă cu matrice de portelan dentar utilizează joint silicon de bază cu oxigen (SiO)-rețea cu atom de siliciu combinarea cu 4 atomi de oxigen, formând o configurație tetraedrala [Figura 1] .Astfel fiecare unitate de siliciu constă dintr-un singur atom de silicon (Si) înconjurat de patru atomi de oxigen (O). Obligațiunile atomice în această structură de sticlă au ambele covalente și caracterul ionic și făcând astfel stabilă și face de asemenea unități de siliciu în legătură cu fiecare alte pentru a forma un lanț de configurare.

Mai multe asemenea legate de silicați lanțurile de unitatea de formă tetraedrica continuă SiO4 (rețea) în sticlă [Figura 2]. Această structură stabilă, cu puternice obligațiunilor atomice fără electronilor acordä unele importante calități că termale excelente și caracteristicile de izolare optică, reprezintă inerția transparentă jeleului de matricea de sticlă.

Figura 1

Figura 2

2.2.Ceramică cristalină

Ceramica dentară este în principal un compus cu cristalin mineral si matricea de sticlă. Mineralele cristaline includ feldsparul, cuarțul, și de alumina și probabil că și sticla caolin. Compoziția detaliată a ceramicii dentare sunt discutate în tabelul 2.

Tabel 2