Biotehnologii de Valorificare a Deșeurilor Urbane

Introducere. ASPECTE PRIVIND „PRODUCŢIA” DE DEŞEURI SOLIDE URBANE LA NIVEL MONDIAL

În prezent, la scară globală, volumul deşeurilor menajere (şi periculoase) este enorm. Cauzele acestei „maree” de deşeuri au la bază atât creşterea populaţiei mondiale şi intensificarea procesului de urbanizare, cât şi ritmul înalt de industrializare şi ridicarea continuă a standardului de viaţă. Sunt cauze care au contribuit la creşterea cantitativă şi la diversificarea tipurilor de deşeuri solide, generate nu numai în ţările dezvoltate, ci şi în ţările în curs de dezvoltare. Concentrarea deşeurilor menajere este mult mai mare în oraşe decât în zonele rurale, din cauza tendinţei populaţiei urbane de a consuma mai mult decât cea rurală.

Societatea de consum apărută la sfârşitul secolului al XX-lea, stilurile de viaţă determinate de creşterea bunăstării populaţiei generează într-o măsură tot mai mare deşeuri solide de natură menajeră. Astfel, se estimează că pe Terra se produc anual aproape un miliard de tone de deşeuri menajere. Numai SUA înregistrează anual un flux de deşeuri solide municipale de peste 200 de milioane de tone.

Producerea deşeurilor menajere a crescut continuu în întreaga lume atât în termeni absoluţi, cât şi pe cap de locuitor. Aşa, de pildă, cantitatea de deşeuri solide municipale produsă în ţările dezvoltate a crescut, în medie, de la 318 milioane tone în 1970, la 400 milioane tone în 1990. Se constată că, în perioada considerată, creşterea în statele dezvoltate a fost de aproximativ 25%. Astfel, spre exemplu, în Franţa, la nivelul anului 1999, s-au înregistrat 434 kg de deşeuri solide municipale/locuitor, faţă de 220 kg cu 30 de ani în urmă. În acelaşi timp, în statele în curs de dezvoltare s-a produs, practic, o dublare a volumului de deşeuri menajere.

Unele surse indică, pentru statele cu venituri mari ale populaţiei (state industrializate), o cantitate de deşeuri solide municipale care poate ajunge la nivelul mediu de 1.000 kg/persoană/an, dar cele mai prospere ţări europene estimează o medie cuprinsă între 300 şi 500 kg/persoană/an.

Dacă este să ne referim numai la Europa trebuie să spunem că evoluţia cantităţilor de deşeuri este similară cu cea înregistrată pe celelalte continente. Astfel, cantitatea de deşeuri generată în fiecare an de ţările europene este în creştere, ajungând în momentul de faţă la circa 2 000 de milioane de tone, din care 200 milioane tone intră în categoria deşeurilor menajere, iar 40 de milioane de tone în grupa deşeurilor periculoase. Între 1990 şi 1995, totalul cantităţii de deşeuri în Europa (inclusiv în ţările Europei Centrale şi de Est), a crescut cu 10%. Cât priveşte deşeurile municipale, cantitatea acestora a crescut în ultimul deceniu cu circa 11%, iar prognozele apreciază menţinerea acestei tendinţe şi în perioada imediat următoare.

Creşterea producţiei de deşeuri înregistrează diferenţieri şi între state din aceeaşi categorie. Astfel, în termeni relativi, producţia de deşeuri a crescut în Norvegia cu 3% pe an între 1992 şi 1996, în timp ce în SUA, creşterea a fost de 4,5% pe an pentru o perioadă similară.

În statele în curs de dezvoltare, creşterea volumului de deşeuri menajere poate constitui urmarea directă a modelelor de consum occidentale, adoptate de populaţia locală. În acest sens menţionăm producţia de deşeuri menajere din Rio de Janeiro (Brazilia), din 1997, care s-a ridicat la 8 042 de tone/zi, comparativ cu 6 200 de tone/zi în 1994, şi aceasta în ciuda faptului că, în timpul acestei perioade, creşterea populaţiei a fost aproape zero.

În privinţa ratelor de generare a deşeurilor, aprecierea acestora este dificilă, întrucât în

puţine ţări autorităţile cunosc cu exactitate cantitatea de deşeuri produse. În plus, nu există o definiţie unică asupra a ceea ce constituie deşeu solid municipal. De exemplu, unele ţări consideră molozul din construcţii şi demolări ca parte a fluxului de deşeuri municipale, în vreme ce altele nu.

Cu toate aceste dificultăţi, se cunoaşte că locuitorii ţărilor industrializate generează mult mai mult gunoi decât locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare. Un studiu al Băncii Mondiale a arătat că zonele urbane din ţările industrializate determină de două sau trei ori mai mult gunoi decât cele din ţările în curs de dezvoltare. Astfel, rata de generare a deşeurilor solide urbane a fost estimată între 0,7 şi 1,8 kg/persoană/zi în statele industrializate şi între 0,4 şi 0,9 kg/persoană/zi în ţările în curs de dezvoltare.

Caracteristicile deşeurilor solide urbane

Parametrul Ţări slab dezvoltate Ţări mediu dezvoltate Ţări industrializate

Rata de generare a deşeurilor la sursă (kg/ persoană/ zi) 0,4 – 0,6 0,5 – 0,9 0,7 – 1,8

Densitate (densitate umedă kg/m3) 250 – 500 170 – 330 100 – 170

Umezeală (procentaj) 40 – 80 40 – 60 20 – 30

Sursa: Residential and Industrial Waste Disposal, Review Draft 4–94.

Densitatea deşeurilor solide municipale prezintă o situaţie inversă faţă de aceea a cantităţii de deşeuri. Cu alte cuvinte, ţările cu rate înalte de generare a deşeurilor pe locuitor, cum sunt ţările industrializate, produc gunoi caracterizat printr-o densitate mai redusă. Aceasta reflectă, de fapt, compoziţia deşeurilor eliminate de cele două categorii de state, care se modifică şi ea – la fel ca şi cantitatea de deşeuri – odată cu veniturile populaţiei.

Sursele de deşeuri variază şi ele de la o ţară la alta, în funcţie de structura economică a acestora. În timp ce ţările din vestul Europei produc o cantitate mai mare de deşeuri industriale şi municipale, în ţările din estul continentului cea mai mare cantitate de deşeuri provine din industria minieră. O proporţie mai scăzută de deşeuri organice biodegradabile şi mai mare de hârtie, plastic şi metale, care sunt adesea folosite ca materiale de împachetat pentru bunurile de consum, caracterizează, în general, deşeul solid municipal produs de ţările industrializate.

Compoziţia deşeurilor solide urbane

Compoziţia Ţări slab dezvoltate Ţări mediu dezvoltate Ţări industrializate

Hârtie 2% 14% 31%

Metal 2% 2% 8%

Materiale plastice 2% 11% 8%

Sticlă 4% 2% 10%

Textile, cauciuc, piele, lemn 7% 14% 5%

Vegetale 60% 47% 27%

Altele 22% 10% 13%

Sursa: Residential and Industrial Waste Disposal, Review Draft 4–94.

În contrast, compoziţia deşeurilor solide municipale din ţările în curs de dezvoltare are un procent mai înalt de resturi de natură vegetală şi unul redus de hârtie şi articole nealimentare.

În compoziţia deşeurilor solide municipale se distinge o categorie aparte, şi anume, cea a deşeurilor periculoase. Populaţia elimină adesea din gospodării o serie de deşeuri periculoase, ca de pildă baterii, soluţii de curăţat sau ulei uzat de motor. De asemenea, trebuie menţionate reziduurile electrice şi electronice, în cea mai mare parte telefoane mobile şi calculatoare. Acestea din urmă, numite şi e-dechet (deşeuri „cibernetice”), conţin o serie de elemente nocive, respectiv plumb, mercur, crom, eter difenil etc. Această categorie de deşeuri solide municipale ridică probleme nu numai în termeni de sănătate şi mediu, dar producţia lor creşte într-un ritm de 18% pe an.

Compoziţia deşeurilor solide urbane reprezintă un aspect-cheie pentru factorii implicaţi în managementul deşeurilor, respectiv pentru colectarea, transportul, recuperarea sau eliminarea acestora.