Comportarea la Coroziune a Biomaterialelor pe Bază de Ni-Cr în Saliva Rondelli

Comportarea la coroziune a biomaterialelor pe bază de Ni - Cr în saliva Rondelli

Introducere

Aliajele dentare reacţioneazã uşor cu lichidele din cavitatea oralã, fiind degradate în special datoritã fenomenului de coroziune electrochimicã. Abordarea fundamentalã a fenomenului de coroziune trebuie sã ţinã cont de natura şi structura aliajului, de natura mediului şi de reacţiile care au loc la interfaţa aliaj-mediu. Comportamentul electrochimic al unui aliaj dentar în salivã artificialã este o previziune a viitorului sãu comportament în cavitatea oralã. Cele mai utilizate aliaje stomatologice pentru confecţionare de coroane, punţi şi pivoţi sunt cele pe bazã de Ni-Cr. Recent, au început sã fie utilizate în tehnica stomatologicã noi oţeluri austenitice, fãrã conţinut de nichel, dar cu un procentaj ridicat de crom, molibden şi niobiu deoarece prezintã bune proprietãţi mecanice, tribologice şi de rezistenţã la coroziune. De menţionat cã aliajele pe bazã de titan prezintã excelente proprietãţi la coroziune, dar nu prezintã proprietãţi tribologice satisfãcãtoare. Cel mai important factor care influenþeazã alegerea unui material metalic dentar este compatibilitatea aliajului cu cavitatea oralã, sau aşa-numita “biocompatibilitate”. Deoarece produşii de coroziune ai materialelor metalice dentare sunt ionii metalici, care pot provoca alergii sau pot declanşa anumite afecţiuni, comportamentul electrochimic al materialelor nenobile, cum ar fi aliajele pe bazã Ni-Cr, a fost subiectul multor investigaţii

Meyer şi colaboratorii, au remarcat, într-un studiu electrochimic al aliajelor turnate pe bazã de Ni, utilizate în tehnica dentarã, faptul cã aliajele cu un conţinut ridicat de molibden şi mangan, prezintã o mai bunã rezistenţã la coroziune. Aliajele care nu conţin molibden sunt incapabile de a rezista în salivã artificialã, fiind corodate chimic.

Cu toate cã au fost semnalate multe utilizãri ale metalelor preţioase, precum şi multe evaluãri ale acestora din punct de vedere al proprietãţilor fizico-mecanice, existã puţine date despre rezistenţa la coroziune a aliajelor nenobile. Utilizarea Ni în compoziţia aliajelor dentare este justificatã de faptul cã proprietãţile acestuia satisfac o serie de cerinţe esenţiale pentru utilizãri dentare:

- rezistenþã la coroziune

- rezistenþã mecanicã

- cost scãzut.

Aliajele pe bazã de crom şi cobalt prezintã proprietãţi mecanice acceptate în stomatologie. În unele cazuri, un conţinut scãzut de Cr în aliaj, de pânã la 11 %, este suficient pentru formarea unui strat pasiv protector. Creşterea conţinutului de Cr peste 11 %, determinã mãrirea rezistenţei la coroziune, dar acest lucru determinã creşterea punctului de topire al aliajului, cu consecinţe negative asupra prelucrabilitãţii sale.

Adãugarea Ni într-un aliaj pe bazã de Cr şi Co mãreşte rezistenţa la coroziune a aliajului şi îi îmbunãtãţeşte prelucrabilitatea. Cu toate cã Ni este considerat cancerigen, firmele producãtoare de aliaje dentare îl folosesc totuşi pe scarã extinsã. Prezenta lucrare, are ca scop studiul comportãrii la coroziune în salivã artificialã a trei aliaje pe bazã de Ni-Cr, comercializate de firme recunoscute în lume ca producãtori de aliaje dentare şi acceptate de utilizatorii din România

Partea experimentalã

Biomaterialele dentare testate prezintã compoziţia chimicã şi provenienţa redate în tabelul 1. Aliajele utilizate au fost prelucrate prin turnare la cald, în scopul obţinerii unor probe de formã cilindricã cu diametrul de 10 mm, a cãror suprafaţã a fost şlefuitã pentru obţinerea unui aspect tip oglindã. Saliva Rondelli are urmãtoarea compoziţie, exprimatã în g/L:

- KCl = 1,47

- NaHCO3 =1,25

- KSCN = 0,52

- KH2PO4•H2O = 0,19

- acid lactic pânã la pH 8,9.