Compusi cu activitate antioxidanta din plante aromate

Imagine preview
(7/10)

Acest proiect trateaza Compusi cu activitate antioxidanta din plante aromate.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Chimie Generala

Extras din document

INTRODUCERE

Un antioxidant este o molecula care inhiba oxidarea altor molecule. Oxidarea este o reacție chimică care transferă electroni sau atomi de hidrogen de la o substanță la un agent de oxidare. Reacțiile de oxidare pot produce radicali liberi. Un radical liber poate fi definit ca fiind un fragment dintr-o moleculă care are unul dintre atomi cu o legătură liberă, adică unul dintre orbitalii atomului este ocupat de un sigur electron şi nu de doi cum se întâmplă la orbitalii ce formează legături chimice. Caracteristica cea mai importantă a radicalilor liberi este instabilitatea, ceea ce îi face foarte reactivi din cauza tendinţei lor de a-şi recâştiga electronul lipsă din legatură. În corpul uman, radicalii liberi sunt sub formă de molecule instabile capabile să fure un electron de la vecini, adică de la o altă moleculă mai simplă sau de la macromolecule organice stabile. Sau, cum se spune în chimie, au o mare capacitate oxidativă. Astfel ei sunt capabili să altereze caracteristicile biochimice ale celulelor şi conformaţia acestora, proces care poarta numele de oxidare celulară sau stres oxidativ. Dacă acesta este îndelungat şi intens poate ajunge să modifice chiar şi ADN-ul din celule care, dacă nu este reparat, poate cauza mutaţii ce pot duce la apariţia multor boli printre care se numără şi cancerul.

Antioxidantii se găsesc în fructe şi legume, în special în cele colorate, în cereale integrale, leguminoase, seminţe, ceaiuri, vitamine, chiar în vin şi în ciocolată dar şi în flavonoizii şi polifenolii din plantele aromatice şi din condimente.

În prezent conceptul de conservanți chimici din alimente este foarte controversat. Alegerile consumatorilor sunt redirecționate către alternative naturale sănătoase. Mirodeniile și plantele aromatice au fost folosite nu numai pentru aromatizarea alimentelor, dar, de asemenea, pentru îmbunătățirea calității generale a produsului și de a prelungi termenul de valabilitate a alimentelor. Utilizarea de antioxidanți sintetici este limitată, deoarece consumatorii caută din ce în ce mai mult produse cu conţinut redus de aditivi sau naturale (Babovic et al., 2009). Antioxidanți fenolici s-au dovedit a juca un rol important în întârzierea dezvoltării de boli cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, cancer, sindromul inflamator de intestin și boala Alzheimer. Antioxidanții fenolici sunt produse ale metabolismului secundar din plante și sunt surse bune de antioxidanti naturali în dietele umane (Chun, Vattem, Lin şi Shetty, 2005).

ANTIOXIDANŢI NATURALI

Ţesuturile alimentare, deoarece ele sunt (sau au fost) vii, sunt sub stres oxidativ constant de la radicalii liberi, specii reactive de oxigen, și prooxidantilor generate atât exogen (căldură și lumină) și endogen (H2O2 și de tranziție a metalelor).

Din acest motiv, multe dintre aceste țesuturi au dezvoltat sisteme antioxidante pentru a controla radicalii liberi, catalizatori de oxidare a lipidelor, intermediari de oxidare, precum și produse de degradare secundara (Nakatani 2003; Agati și alții 2007, Brown și Kelly 2007; Chen 2008; Iacopini și alții 2008) . Acesti compusi antioxidanti includ flavonoide, acizi fenolici, carotenoide, și tocoferoli, care pot inhiba Fe3+, descompune radicalii liberi, și acționează ca reducători (Khanduja 2003; Özsoy și alții 2009). Mirodenii și plante aromatice, utilizate în produsele alimentare pentru aroma lor și în amestecuri medicinale pentru efectele lor fiziologice, conțin adesea concentrații mari de compuși fenolici, care au o puternică activitate H donoră (Lugasi și alții 1995; Muchuweti și alții 2007).

Alimentul Continutul de compus redox+activ din alimente (mmol/100 g)

Cuișoare 125,5

Frunze de oregano, uscat 40,3

Ghimbir 21,6

Scorțișoară 17,7

Pulbere de turmeric 15,7

Frunze de busuioc, uscate 12,3

Curry pudră 10,0

Paprika 8.6

Piper negru 4.4

Zmeură 2,3

Vin roșu 2.1

Cireșe 1.8

Tabelul 1- Conţinutul de compuşi redox-activi (antioxidanţi) din alimente

Fenolii antioxidativi majori din plante pot fi divizaţi in 4 grupe generale: acizi fenolici (galic, protocatehic, cafeic si rozmarinic), diterpene fenolice (carnosol si acid carnosic), flavonoide (quercetin si catehină), si uleiuri volatile (eugenol, carvacrol, timol si mentol; Shan si alţii 2005).

Fisiere in arhiva (1):

  • Compusi cu activitate antioxidanta din plante aromate.docx

Bibliografie

Abdullin IF, Turova EN, Budnikov GK. 2001. Coulometric determination of the antioxidant capacity of tea extracts using electrogenerated bromine. Zhurnal Analiticheskoi Khimi 56(6):627–9.
Agati G, Matteini P, Goti A, Tattini M. 2007. Chloroplast-located flavonoids can scavenge singlet oxygen. New Phytol 174(1):77–81.
Allam SSM, Mohamed HMA. 2002. Thermal stability of some commercial natural and synthetic antioxidants and their mixtures. J Food Lipids 9(4):277–93.
Bendini A, Toschi TG, Lercker G. 2002. Antioxidant activity of oregano (Origanum vulgare L.) leaves. Italian J Food Sci 14(1):17–24.
Boler DD, Gabriel SR, Yang H, Balsbaugh R, Mahan DC, Brewer MS, McKeith FK, Killefer J, 2009. Effect of different dietary levels of natural-source vitamin E in grow-finish pigs on pork quality and shelf life.
Brannan RG. 2008. Effect of grape seed extract on physicochemical properties of ground, salted, chicken thigh meat during refrigerated storage at different relative humidity levels. J Food Sci 73(1):C36–C40.
Cabrera C, Gimenez R, Lopez MC. 2003. Determination of tea components with antioxidant activity. J Agric Food Chem 51(15):4427–35.
Caldwell CR. 2001. Oxygen radical absorbance capacity of the phenolic compounds in plant extracts fractionated by high-performance liquid chromatography. Analyt Biochem 293(2):232–8.
Deans SG, Simpson EJM. 2000. Antioxidants from Salvia officinalis. In: Kinzios SE, editor. The genus salvia. Amsterdam, the Netherlands: Harwood Academic Publishers. p 189–92.
Geldof N, Engeseth NJ. 2002 Antioxidant capacity of honeys from various floral sources based on the determination of oxygen radical absorbance capacity and inhibition of in vitro lipoprotein oxidation in human serum samples. J Agric Food Chem 50:3050–5
Hernandez-Hernandez E, Ponce-Alquicira E, Jaramillo-Flores ME, Guerrero-Legarreta I. 2009. Antioxidant effect of rosemary (Rosmarinus officinalis L.) and oregano (Origanum vulgare L.) extracts on TBARS and colour of model raw pork batters. Meat Sci 81(2):410–17.
Nakatani N. 2003. Biologically functional constituents of spices and herbs. J Jpn Soc Nut Food Sci 56(6):389–95.
Okada Y, Tanaka K, Fujita I, Sato E, Okajima H. 2005. Antioxidant activity of thiosulfinates derived from garlic. Redox Rep 10(2):96–102.
Padurar I, Paduraru O, Miron A. 2008. Assessment of antioxidant activity of Basilica herba aqueous extract—in vitro studies. Farmacia 160(4):402–8.
Potapovich AI, Kostyuk VA. 2003. Comparative study of antioxidant properties and cytoprotective activity of flavonoids. Biochem (Moscow) 68(5):514–9.
Smet K, Raes K, Huyghebaert G, Haak L, Arnouts S, Smet S de. 2008. Lipid and protein oxidation of broiler meat as influenced by dietary natural antioxidant supplementation. Poultry Sci 87(8):1682–8.
Wanatabe Y, Nakanashi H, Goto N, Otsuka K, Kimura T, Adachi S. 2010. Antioxidative properties of ascorbic acid and acyl ascorbates in ML/W emulsion. J Am Oil Chem Soc 85:1475–80.
Xiao JB, Suzuki M, Jiang XY, Chen XQ, Yamamoto K, Ren FL, Xu M. 2008. Influence of B-ring hydroxylation on interactions of flavonols with bovine serum albumin. J Agric Food Chem 56(7):2350–6.

Alte informatii

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA: ŞTIINŢA ŞI INGINERIA ALIMENTELOR SPECIALIZAREA: BIOTEHNOLOGIA RESURSELOR NATURALE