Coroziunea conductelor de distribuție a gazelor

Prin defect, din punct de vedere tehnic, se înţelege orice eveniment, în sistemul de distribuţie, care provoacă pierderi de gaze, de la simple emanaţii la modificări esenţiale ale regimului de presiune, care necesită pentru rezolvare consum de timp, forţă de muncă, materiale, utilaje.

Defectele întâlnite frecvent în practica distribuţiei sunt:

- coroziuni;

- neetanşeităţi la îmbinări;

- ruperi de sudură, material tubular, vane;

- fisuri la conducte, vane.

Din analiză a rezultat că ponderea cea mai mare a defectelor o reprezintă coroziunile. Se poate efectua o analiză atentă a acestor defecte, luând în considerare şi probabilitatea de apariţie precum şi frecvenţa acestora în timp.

Se constată că numărul cel mai mare de coroziuni se regăseşte în lunile cu temperaturi scăzute şi umiditate mare. Coroziunile sunt constatate la distanţe apropiate de sudură, ceea ce indică atât consecinţa unor suduri necorespunzătoare, a unor izolaţii neadecvate, cât şi a unor factori exteriori datoraţi solului care au acţionat atât asupra îmbinării sudate cât şi a materialului tubular.

Ţinând cont de efectul pH-ului, corelat cu acela al sărurilor sulfatice, se poate afirma că solul poate să aibă efect negativ asupra conductelor, producând coroziuni prin care se pot produce scăpări de gaze mai mici sau mai mari, în funcţie de presiunea din conductă precum şi de mărimea defectului. Ceea ce trebuie scos în evidenţă în mod deosebit este faptul că, ţinând cont că solul este permeabil, scăpările de gaze provenite din coroziunile conductelor se infiltrează cu o viteză mărită, fapt favorizat şi de lipsa de higroscopicitate a solului.

Deşi o bună parte din conducte sunt protejate catodic, s-au înregistrat coroziuni. Acest fapt se datorează atât unei cantităţi necorespunzătoare a stratului izolator, cât şi unei slabe funcţionări a protecţiei catodice.

Permeabilitatea şi higroscopia solului arată că emanaţiile provenite de la coroziuni se infiltrează prin sol, fără a fi reţinute, ceea ce impune detectări mai dese în zonele respective.

Influenţa impurităţilor lichide sau solide din gaze se face resimţită în special la partea inferioară a conductelor.

Din analiza zonelor prezentate şi a altora existente în sistemul de distribuţie, după locul şi felul coroziunilor se poate efectua următoarea clasificare:

- coroziuni chimice provenite din cauza unei proiectări greşite a stratului izolator sau a nerespectării tehnologiei de izolaţie pe rampele de izolare sau pe şantier. Acestea apar în special la conductele care au fost izolate cu bitum şi hârtie pozate într-un sol corosiv;

- coroziuni apărute la tronsoanele de conductă unde izolaţia a fost străpunsă în timpul manevrării în şanţ, dacă acesta nu are fundul neted;

- coroziuni cauzate de neizolarea corespunzătoare a sudurilor, conform normativelor tehnice, cum ar fi aplicarea bitumenului fără să se încălzească ţeava;

- coroziunile apărute la conducte care vin în contact cu rigole sau alte conducte de canalizare, fără să li se facă o izolaţie întărită sau să fie introduse în tuburi de protecţie;

- coroziunile apărute în urma deteriorării izolaţiei de lucrători care efectuează modificări sau extinderi la liniile telefonice, electrice. Se procedează uneori, la acoperirea conductei fără refacerea izolaţiei;

- coroziuni apărute în timpul exploatării conductei ca urmare a efectuării sondajelor cu ranga sau cu şpiţul, care deteriorează izolaţia, lăsând apa să pătrundă sub stratul protector;

- coroziuni apărute la teurile de branşament, ca urmare a unei execuţii necorespunzătoare a izolaţiei;

- coroziuni apărute în interiorul ţevii, în locurile unde conducta are săgeata maximă; ca urmare a denivelării terenului, gazul circulă deasupra, neputând să antreneze apa decantată la partea de jos a ţevii.

- coroziuni apărute la conducte ca urmare a corpurilor străine ce se găsesc în bitum;

- coroziuni apărute ca urmare a materialului tubular necorespunzător. (Maria Constantinescu, 1978)

Figură 1.1-Coroziunea condutelor de gaze

Rețelele de distribuție a gazelor naturale în funcție de extinderea localității sunt constituite din conducte intercomunicante, stații de reglare a presiunii de serviciu și branșamente. Cele mai complexe sunt rețelele urbane, iar cele mai simple sunt cele din localitățile rurale dar, indiferent de instalare, acestea trebuie să satisfacă cât mai bine condițiile de siguranță în exploatare. (Ștefan, 2016)

2.Defecte întâlnite la conductele de distribuție

2.1 Analiza și clasificarea defectelor

Tubulatura conductelor destinate distribuţiei gaze naturale și echipamentele acesteia pot să prezinte o serie de defecte şi imperfecţiuni, care afectează siguranța în exploatare, care se pot clasifica astfel:

- imperfecţiuni şi defecte geometrice: scobituri şi deformări locale - urme de lovituri sau de interacţiune cu forţe exterioare (Figura. 2.1.).

Figură 2.1 Defecte de tipul deformări locale, depistate pe tubulaturile conductelor (Ștefan, 2016)

- lipsa de material este imperfecţiunea sau defectul care constă în subţierea peretelui tubulaturii conductei prin pierderea de metal în prezenţa sau absenţa unui proces corosiv (Figura.2.2.). (Ștefan, 2016)

Figură 2.2 Defect de tip lipsă de material creat prin coroziune

- fisurile și crăpăturile (Figura.2.3.) sunt defecte cu cea mai mare nocivitate, care produc puternice efecte de concentrare a tensiunilor mecanice şi micşorează sensibil capacitatea portantă a conductelor. (Scribd)