Coroziunea Metalelor

1. Privire generala asupra coroziunii metalelor

Pagubele provocate economiei nationale de catre coroziune ating proportii uriase. Conform datelor existente, aproape o treime din productia mondiala de metal este scoasa din uz datorita coroziunii. Intrucât numai circa doua treimi din metalul corodat se recupereaza prin topire, înseamna ca circa 10% din productia mondiala se pierde definitiv ca urmare a actiunii de distrugere a coroziunii.

Pagubele datorita coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci si de scoaterea din functiune a unor instalatii întregi,pentru a caror prelucrare si montare se cheltuieste mai mult decât costul materialului din care sunt facute. Daca pentru sinele de cale ferata costul materialului depaseste costul de fabricatie,pentru alte produse cum ar fi masinile,avioanele,aparatele de precizie etc., costul de fabricatie depaseste cu mult costul materialului.

Termenul de coroziune este conventional si cuprinde o serie de procese,

de schimbari chimice si electrochimice prin care metalele trec dintr-o forma elementara într-o forma combinata. Aceasta trecere este posibila deoarece în natura, în mod obisnuit, metalele se gasesc sub forma combinata ca: oxizi,

carbonati, hidroxizi, a caror energie libera este mai mica decât a metalului pur,ceea ce determina tendinta naturala a metalelor de a trece la forme cu energie libera mai redusa.

Prin coroziune se intelege distrugerea materialelor datorita reactiilor chimice sau electrochimice cu mediul înconjurator. Atacul chimic direct este posibil la toate materiile prime folosite în industrie, în timp ce atacul electrochimic nu apare decât la metale, deoarece numai ele poseda electroni liberi. Materialele sintetice nu poseda aceasta structura ele fiind de obicei supuse degradarii numai prin atac chimic.

Dupa mecanismul de desfasurare se pot distinge doua tipuri de coroziune :

-coroziunea chimica care se refera la procesele de distrugere a metalelor si

aliajelor care se produc în gaze uscate, precum si în lichide fara conductibilitate electrica si în majoritatea substantelor organice ;

-coroziunea electrochimica se refera la procesele de degradare a metalelor si a aliajelor în solutii de electroliti, în prezenta umiditatii, fiind însotite de trecerea

curentului electric prin metal.

Atât coroziunea chimica cât si cea electrochimica, fiind procese ce se desfasoara la interfata metal-gaz, fac parte din categoria reactiilor eterogene si se supun legilor generale ale cineticii acestor reactii.

Dupa aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificata în : coroziune continua - când întreaga suprafata metalica a fost cuprinsa de actiunea mediului agresiv si caroziunea locala - când distrugerea se produce numai pe anumite portiuni ale suprafetei metalului sau aliajului.

In practica, fenomenele de coroziune sunt în mod frecvent extrem de complexe si apar sub diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroasa a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.

In functie de aspectul distrugerii, coroziunea se clasifica în:

" coroziune continua

" coroziune locala

Daca coroziunea este distribuita pe întrega suprafata a metalului coroziunea se numeste continua. Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma, dupa cum viteza procesului de distrugere este aceeasi pe întreaga suprafata metalica sau diferita pe anumite portiuni.

Daca distrugerea coroziva se concentreaza pe anumite portiuni ale suprafetei, distrugerea se numeste coroziune locala. Coroziunea locala poate fi de mai multe feluri:

" Coroziunea punctiforma, care se localizeaza pe suprafete mici (puncte de coroziune);

" Coroziunea sub suprafata, care începe la suprafata dar se extinde de preferinta sub suprafata metalului provocând umflarea si desprinderea metalului (pungi de coroziune);

" Pete de coroziune, care se repartizeaza pe suprafete relativ mari,

dar adâncimea lor este mica;

" Coroziunea intercristalina, care se caracterizeaza prin distrugerea selectiva a metalului la limita dintre cristale;

" Coroziunea transcristalina, care reprezinta un caz tipic de coroziune locala la care distrugerea coroziva este determinata de directia tensiunilor mecanice de întindere. Caracteristic la acest fel de coroziune este faptul ca fisurile se propaga nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaza.