Criterii de clasificare a sistemelor disperse

Sisteme disperse -introducere

Baza materială a civilizației moderne și însăși existența omului și a întregii lumi biologice este asociată cu sistemele dispersate. O persoană trăiește și lucrează într-un mediu de sisteme dispersate. Aerul, în special aerul camerelor de lucru, este un sistem dispersat. Multe produse alimentare, produse intermediare și produse de prelucrare a acestora sunt sisteme dispersate (lapte, carne, pâine, unt, margarină). Multe substanțe medicamentoase sunt produse sub formă de suspensii sau emulsii subțiri, unguente, paste sau creme (protargol, colargol, gelatinol etc.). Toate sistemele vii sunt dispersate. Celulele musculare și nervoase, fibrele, genele, virusurile, protoplasma, sângele, limfa, lichidul cefalorahidian - toate acestea sunt formațiuni foarte dispersate. Procesele care apar în acestea sunt controlate de legi fizico-chimice, care sunt studiate de fizico-chimia sistemelor dispersate.

Un sistem dispers este un amestec de doua componente si anume:

componenta dispersantă, care domina cantitativ amestecul (in cazul soluțiilor - solventul sau dizolvantul) și care constituie mediul de dispersie sau faza continuă.

componenta dispersata (dispersa), alcătuită dintr-una sau mai multe substanțe ce se afla in amestec in cantitate mai mica decât mediul de dispersie (in cazul soluțiilor - acesta poarta numele de solvit, solut sau dizolvat) sau faza discontinuă.

Cele două componente (faze) sunt separate de către suprafețe de separație, ce pot fi continue (un amestec de apă și ulei, lăsat în repaus un timp, are o singură suprafață de separație, ce delimitează uleiul adunat deasupra, de apa de dedesubt), sau discontinue (același amestec agitat se compune din picături de ulei dispersate în apă).

Clasificarea sistemelor de dispersie

Clasificarea sistemelor disperse după dimensiunea particulelor dispersate

Considerând particulele dispersate ca fiind sferice în funcție de raza acestora, sistemele disperse se pot grupa astfel:

dispensii -sunt soluții dispersate grosier având mărimea particulelor cuprinsă între 〖10〗^(-3)- 〖10〗^(-6) m, ce se văd la microscop dar și cu ochiul liber. În funcție de starea de agregare a fazei dispersate dispersiile pot fi: suspensii sau emulsii. Suspensiile sunt formate din particule solide dispersate într-un mediu lichid. Emulsiile sunt formate din particule lichide dispersate într-un mediu lichid

soluții coloidale -sunt sisteme in care mărimea particulelor este cuprinsa intre 10-6 - 10-9m; Particulele coloidale se pot vedea cu ultramicroscopul, dar sunt mai mari decât particulele solventului. Soluțiile coloidale sunt larg răspândite in natura, in organismele vegetale alcătuind seva bruta si cea elaborata, iar in organismele animale sunt reprezentate de sânge si limfa.

soluții adevărate (moleculare) -dimensiunile particulelor sunt cuprinse intre 10-9 - 10-10m. Sunt sisteme stabile deoarece mărimea particulelor fazei dispersate e apropiata de cea a particulelor mediului de dispersie. Particulele soluțiilor moleculare nu se vad cu ochiul liber si nici cu microscopul obișnuit, ci doar cu cel electronic; se mai numesc si soluții propriu-zise, mediul de dispersie fiind lichid.

În organism există toate cele trei clase: soluții adevărate, coloizi, dispersie. De exemplu sângele este:

- solutie pentru cristaloizi (Na, Cl, K..)

- coloid (proteine: serumalbumine, globuline..)

- dispersie (elemente figurate)