Decontaminarea prin bioremedire a solurilor puternic poluate cu petrol

1. Introducere

De circa 3.5 milioane de ani sistemul bio-geologic al Terrei a produs cantități enorme de biomasă, fără a compromite echilibrul planetei, acesta menținându-se prin transformarea ”deșeurilor” organice în zăcăminte de combustibili fosili (cărbune, petrol, etc.). In ultimii 150 de ani, din cauza industrializării forțate s-a rupt acest echilibru natural și s-a produs contaminarea mediului înconjurător cu substanțe toxice. In timp ce toate speciile se adaptează mediului de viață, omul a încercat o performanță diferită: adaptarea mediului la particularitățile sale biologice si la cerințele vieții sociale, acum simțindu-se amenințat de efectele negative ale propriei creații.

Fenomenul de poluare constituie contaminarea mediului înconjurător cu diverse materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului (apă, sol, aer) este rezultatul cauzelor naturale, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Pornind de la activitățile degradative ale microorganismelor au fost elaborate numeroase tehnologii de depoluare, care sunt cuprinse generic în termenul bioremediere și care au aplicabilitate atât pentru decontaminarea unui substrat terestru, cât și a unui acvifer.

2. Solul

Sub denumirea de sol se înțelege stratul dinamic de la partea superioară a scoarței terestre în care se desfășoară fără întrerupere procese biologice, fiind în permanență sub acțiunea materiei vii:microfora, flora, microfauna și fauna.

Solul prin poziția, natura si rolul său este component principal al mediului ambiant, alături de apă, aer, rocă subdiacentă și vegetație. Acesta este un produs al interacțiunii dintre mediul abiotic și biotic, reprezentând o zona specifică de concentrare a organismelor vii, a energiilor acestora, produse ale metabolisului și descompunerilor.

In imaginea 1.1 este prezentată alcătuirea solului și clasificarea componentilor acestuia dupa starea de agregare și natura chimică.

Partea nevie este alcatuită din fazele gazoasă, lichidă și solidă. Faza gazoasă include gazele din aer și vaporii de apă, astfel constituindu-se aerul din sol. Faza lichidă este alcatuită din apa și substanțe dizolvate in ea, formând soluția solului. Faza solidă constă în componenții minerali si organici care formează materialul pămantos (terigen) al solului.

Partea vie, este formată din micro, mezo și macroorganisme care formează edafonul solului. Materialul pămâtos si edafonul ocupă în volumul de sol spațiul neporos sau plin iar soluția din sol si aerul din sol formează spațiul poros sau lacunar. Spațiul poros si cel neporos formează volumul total al solului.

Figura 2.1 Schema alcătuirii generale a solului

Sinteza , transformarea , descompunerea și mineralizarea materiei organice, acumularea și redistribuirea energiei prin intermediul lanțurilor trofice ale organismelor, absorbția selectivă a elementelor chimice și concentrarea lor în apă și sol , sunt funcțiile globale cele mai importante ale sistemului organisme- soluri din biosferă.

Solurile cu organismele asociate și în special microorganismele joaca rolul unui absorbant, purificator și neutralizator biologic universal al poluantilor , mineralizator al deșeurilor și reziduurilor organice . Datorita acestei funcții a solurilor în cadrul biosferei, omenirea a contat într-o perioadă atât de lungă de timp (în sens istoric ) pe ‘’autopurificarea naturii’’ fata de deșeurile și reziduurile produse de populația în continuă creștere degajate în mediul înconjurător.

Învelișul de sol, este supus poluării, degradării, distrugerii într-un ritm accentuat . Din datele existente rezultă că în decursul istoriei omenirea a pierdut circa 2 miliarde de hectare de tren fertile. De aceea, problema prevenirii și combaterii poluării solului devine o problemă de importantă maximă, atât din punctul de vedere al producției mondiale agroalimentare și de materii prime vegetale cât și din cel al reducerii continue a suprafețelor productive, ceea ce face să asistăm la o dereglare a funcționării normale a biosferei.