Deșeuri spitalicești

Deşeurile reprezintă o problemă serioasă cu care se confruntă umanitatea încă din cele mai străvechi timpuri. În timpul Evului Mediu oamenii obişnuiau să arunce gunoiul în mijlocul străzii. Când într-un sfârşit a fost conştientizată relaţia cauzală dintre apariţia diferitelor boli şi modul de debarasare a gunoiului sau condiţiile neigienice, a fost concepută o tactică de colectare şi debarasare a deşeurilor în locuri din afara oraşului. La sfârşitul secolului al XIX-lea, europenii au început să ardă gunoaiele şi să folosească energia rezultată în urma acestei activităţi pentru generarea de electricitate.

Producţia de deşeuri este influenţată de anumite pattern-uri ale consumului. Cantitatea de deşeuri produsă este direct proporţională cu bunurile pe care le cumpărăm şi pe care le folosim. De exemplu, pe vremea părinţilor noştri, fructele şi legumele erau cumpărate în ambalaje de hârtie, peştele era învelit în ziar, iar zarzavaturile erau cărate în pungi de bumbac sau de plasă. Televizorul, cuptorul cu microunde, frigiderul şi maşina erau folosite în medie aproximativ 20 de ani. Astăzi, acestea sunt reînnoite aproximativ o dată la 5 ani. Prin modificarea pattern-urilor de consum şi fiind „consumatori inteligenţi” putem aduce contribuţii benefice mediului. Schimbarea pattern-urilor de consum chiar dacă pe perioada unei singure generaţii, are efecte drastice asupra mediului incluzând creşterea dramatică a volumului de deşeuri produse.

În ziua de astăzi există trei practici generale de management al deşeurilor. Acestea sunt: reciclarea produselor sau părţi ale lor, regenerându-se materialele pentru producerea altor bunuri, incinerarea deşeurilor pentru recuperarea de energie şi depozitarea deşeurilor în depozite sanitare. Cea mai bună soluţie pentru a gestiona problema deşeurilor este minimizarea producerii de deşeuri.

IERARHIA PRACTICILOR DE GESTIONARE A DESEURILOR

În general, ierarhia practicilor de gestionare a deşeurilor este următoarea:

Prevenirea şi reducerea la sursă

Cea mai eficientă soluţie pe termen lung pentru gerstionarea deşeurilor este aceea de a nu produce aceste deşeuri. Gunoaiele care nu se produc nu trebuiesc gestionate.

Refolosirea

Refolosirea se referă la folosirea repetată sau continuă a unui produs sau item în forma originală. De exemplu, cu cât un toast-er poate fi schimbat, reparat sau vândut înainte de a fi aruncat, cu atât se vor produce mai puţine toast-ere.

Reciclarea

Reciclarea se referă la reprocesarea şi re-manufacturizarea unui material în produse noi sau diferite.

Recuperarea resurselor şi-sau a energiei

Există foarte multă energie, materiale şi biomasă în deşeuri care pot fi recuperate înainte de debarasare

Debarasarea reziduurilor

Debarasarea reziduurilor se referă la debarasarea de resturile din fluxul de deşeuri solide rezultate în urma proceselor de reutilizare, reciclare sau recuperare. Include procese de tratare care schimbă volumul sau calitatea deşeului pentru a minimaliza impactul asupra mediului

Aproximativ 60% din deşeuri sunt îngropate în locuri de depozitare special amenajate. Incinerarea deşeurilor reprezintă metoda aflată pe locul secund în ceea ce priveşte frecvenţa folosirii ei. Reciclarea nu este încă o metodă foarte populară, chiar dacă volumul de gunoaie reciclate s-a dublat în perioada 1985-1999 cu 13%.