Influenta unor Adaosuri asupra Distributiei Produselor de Reactie si a Depunerilor de Cocs la Piroliza unor Benzine

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest proiect trateaza Influenta unor Adaosuri asupra Distributiei Produselor de Reactie si a Depunerilor de Cocs la Piroliza unor Benzine.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 137 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Dan Mandalopol

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Chimie Generala

Cuprins

INTRODUCERE 5
CAP. 1.- DATE DIN LITERATURĂ 7
1.1.-Fluxul tehnologic al instalaţiei de piroliză 7
1.2.-Alegerea materiei prime 9
1.3.-Consideraţii generale privind procesul de piroliză 11
1.3.1.-Termodinamica reacţiilor 12
1.3.2.Parametrii tehnologici 14
1.3.3.Tipuri de reactoare 15
CAP.2.-MECANISMUL FORMĂRII COCSULUI 17
2.1.-Mecanismul reacţiilor în procesul de piroliză 17
2.2.-Formarea cocsului pe suprafeţe metalice 20
2.3.-Tipuri de cocs 22
CAP.3.-FACTORI CE POT INFLUENŢA FORMAREA COCSULUI. 25
3.1.-Timpul de şedere a reactanţilor 25
3.2.-Raţia de diluţie şi temperatura 27
3.3.-Materialul serpentinelor 28
3.4.-Aditivii 29
3.5.-Sulful 31
CAP.4.-EXAMINAREA PERIOADEI DE FUNCŢIONARE A
REACTOARELOR ÎNTRE DOUĂ DECOCSĂRI 33
4.1.-Durata de funcţionare între două decocsări 34
4.1.1.-Formarea cocsului 34
4.1.2.-Efectul de film 35
4.1.3.-Încărcarea termică 37
4.1.4.-Temperatura peretelui ţevii 38
4.2.-Metode de studiu 40
4.2.1.-Rezultate şi concluzii 41
CAP.5.-CONTRAINDICAŢII REFERITOARE LA FORMAREA
DEPUNERIILOR DE COCS ÎN REACTOARELE DE
PIROLIZĂ 45
5.1.-Date referitoare la depunerea cocsului la piroliza
hidrocarburilor uşoare 46
5.2.-Performanţele combinaţiilor cu fosfor folosirea lor ca inhibitori
la depunerea cocsului 50
CAP.6.-SEVERITATEA DE CRACARE 53
6.1.-Criterii ale severităţii de cracare 53
6.2.-Variaţia distribuţiei produselor cu conversia 55
6.3.-Influenţa severităţii de cracare asupra distribuţiei produselor 56
6.4.-Evoluţia severităţii de cracare 57
6.5.-Severitatea la piroliza naftenelor 59
6.5.1.-Aspecte fundamentale 59
6.5.2.-Aplicaţii pe o instalaţie micropilot 62
CAP.7.-DISTRIBUŢIA PRODUSELOR REZULTATE LA PIROLIZĂ 66
7.1.-Date statistice de producţie şi consum 66
7.2.-Caracterizarea produselor 73
7.3.-Evaluarea distribuţiei produselor rezultate la piroliza
amestecurilor binare şi ternare de hexan, n-heptan şi i-octan 79
CAP.8.-PARTEA DE CALCUL
Calcularea serpentinei de încălzire şi de reacţie a cuptorului de
Piroliză 85
CAP.8.-PARTEA EXPERIMENTALĂ
Influenţa unor adaosuri asupra distribuţiei produselor de reacţie
şi a depunerilor de cocs la piroliza unor benzene 110
CAP.9.-PARTEA DE CALCUL ECONOMIC 116
CAP.10.-NORME DE P.M. ŞI P.S.I. SPECIFICE INSTALAŢIEI DE
PIROLIZĂ 126
BIBLIOGRAFIE 132

Extras din document

INTRODUCERE

Cracarea termică la presiuni joase, piroliza, a fost aplicată în tehnica mondială cu mult înaintea cracării la presiuni înalte. Realizarea ei s-a bazat pe observaţiile făcute în anii 1850 – 1860 cu privire la descompunerea fracţiunilor grele de ţiţei sub acţiunea temperaturilor înalte, cu formare de alchene inferioare si de hidrocarburi aromatice. Aceste observaţii i-au permis lui Mendeleev să prezică, încă de la sfârşitul secolului trecut importanţă pe care are să o capete procesul pentru industria chimică.

Sub denumirea de piroliză, procesul a fost folosit în preajma şi în timpul primului război mondial pentru fabricarea benzenului, toluenului, xilenilor şi naftalinei, folosindu-se drept materie primă fracţiunile de petrol şi motorină.

Randamentul relativ scăzut de hidrocarburi aromatice, pentru ca ele singure să poată justifica economic procesul (alchenele inferioare din gaze nu prezentau pe atunci nici un interes), precum şi dificultăţile realizării unui proces la temperaturi înalte de ordinul a 700 C au făcut ca piroliza să fie curând părăsită

După o pauza de aproape două decenii, timp în care procesul de piroliză prezenta exclusiv un interes istoric, el reapare şi cunoaşte o rapidă dezvoltare,ca urmare a cererilor mari de alchene inferioare, în special de etenă, cereri ce nu puteau fi acoperite prin separarea etenei din gazele de rafinărie.

Această schimbare radicală a fost consecinţa punerii la punct a proceselor de fabricare a unor produse de sinteza de largă utilizare şi mare tonaj: polietilena si polipropilena, etil-benzen, izopropil-benzen, etilen-oxidul, clorura de vinil, glicolii etc. care la rândul lor servesc la fabricarea unor produse chimice de mare consum.

Materiile prime ce pot fi folosite în prezent în piroliză se extind de la etan la distilate de vid. Folosirea etanului constituie soluţia cea mai raţională, în cazul existenţei unor zăcăminte proprii de ţiţei sau gaze naturale bogate din care el să poată fi separat.O situaţie similară cu cea a etanului o prezintă utilizarea în piroliză a propanului şi butanului, concurată însă de folosirea acestor hidrocarburi drept gaze lichefiate, ceea ce în anumite zone de pe glob elimină complet folosirea lor, în special a butanului pentru piroliză.

Folosirea benzinei în piroliză s-a dezvoltat iniţial în ţările lipsite de surse de gaze bogate, în special în Europa de Vest, obţinându-se alături de etenă şi propenă, cantităţi importante de butadienă, izopren şi hidrocarburi aromatice C - C ,ceea ce a diminuat dezvoltarea proceselor de obţinere a acestor hidrocarburi pe alte căi.

Se confirmă astfel încă odată, că dezvoltarea industriei de prelucrare a petrolului, apariţia şi dezvoltarea de noi procese de prelucrare este urmarea dezvoltării şi perfecţionării ramurilor tehnicii ce utilizează produsele acestei industrii şi în special apariţiei şi dezvoltării de noi direcţii de utilizare. Dezvoltarea petrochimiei este un exemplu elocvent al acestei situaţii. Ori de câte ori cercetarea ştiinţifică a pus la punct fabricarea industrială a unui nou produs de mare tonaj, ce necesita o anumită hidrocarbură, industria de prelucrare a petrolului a găsit căile pentru a o produce, dezvoltând procesele corespunzătoare de fabricaţie, separare şi purificare.

Dezvoltarea procesului de piroliză, devenit astăzi cel mai important proces de cracare şi cel mai important furnizor de materii prime pentru industria petrochimică, poate fi caracterizată prin consumul mondial al principalelor produse furnizate de acest proces.

Capitolul 1.

DATE DIN LITERATURĂ

1.1. FLUXUL TEHNOLOGIC AL INSTALAŢIEI DE PIROLIZĂ

FAZELE TEHNOLOGICE ALE INSTALAŢIEI :

-preîncălzirea matariei prime

-reacţia de piroliză propriu-zisă

-spălarea şi fracţionarea primară a gazului cracat

-striparea condensului

-striparea benzinei

-răcirea şi recircularea apei quench, uleiului quench şi a motorinei quench

(când este cazul)

Conform cerinţelor termodinamice şi cinetice, material primă supusă pirolizei trebuie adusă într-un timp cât mai scurt posibil la temperatura de reacţia de 820-860 C. Procedeul care a fost aplicat industrial a fost acela prin care transferal de căldurăse reliza prin suprafaţa de transfer (cuptorul tubular), celelalte procedee cu purtător de căldură nisip,bile ceramice,particule de cocs), prin combustie parţială sau cu arc electric prezentând doar un interes istoric.

Fisiere in arhiva (1):

  • Influenta unor Adaosuri asupra Distributiei Produselor de Reactie si a Depunerilor de Cocs la Piroliza unor Benzine.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA”OVIDIUS”CONSTANŢA FACULTATEA DE FIZICĂ,CHIMIE ŞI TEHNOLOGIA PETROLULUI Specializare:TEHNOLOGIA PRELUCRĂRII PETROLULUI ŞI PETROCHIMIE