Insectifuge de sinteză

Introducere

Insectifugele1 (cuvânt provenit din fr. “insectifuge”), sunt substanţe care, prin miros, gust, culoare, sau altă proprietate chimică, îndepărtează insectele dăunătoare. Insectifugele sunt folosite pentru protecția împotriva mușcăturilor de insecte, prin care acestea împiedică răspândirea bolilor și joacă un rol important în prevenirea și controlul focarelor.

Insectifugele sunt substanțe care îndepărtează insectele, fără a fi obligatoriu toxice.

8 Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs chimic pentru a fi utilizat ca insectifug sunt următoarele:

- Să asigure protecția completă împotriva insectelor cât mai mult timp, în orice condiții de infestare;

- Să asigure eficacitatea maximă cu o cantitate minimă de produs;

- Să nu aibă miros neplăcut;

- Să nu fie iritant și să fie ușor de suportat de piele;

- Să nu atace îmbrăcămintea, fibrele sintetice și materialele plastice;

- Să fie ieftin;

- Să nu fie toxic;

- Să fie stabil la acțiunea radiațiilor solare.

Combaterea dăunătorilor3 se face prin următoarele metode:

o agrotehnică

o mecanică

o chimică

o biologică

o integrată

Combaterea prin metoda chimică se realizează folosind substanțele chimice care sunt toxice pentru insecte, dar pe fructe sau plante rămân în mici cantități, care pot să devină toxice pentru consumatori. Dacă rămân reziduuri în cantități mai mici sau toxicitatea substanței este redusă, pericolul de întoxicare este mai mic.

Clasificarea substanțelor de combatere

Substanțele de combatere se clasifică, dupa categoria dăunătorilor, în urmatoarele grupe:

o Nematocide- folosite în combaterea viermilor de pământ;

o Moluscoide- folosite în combaterea moluștelor (melcul Limax);

o Insecticide, insectifuge- folosite în combaterea insectelor;

o Acaricide- folosite în combaterea acarienilor;

o Rodenticide- folosite în combaterea șoarecilor și șobolanilor;

o Corvicide- folosite în combaterea ciorilor.

Dietiltoluamid

Generalități

Dietiltoluamid (DEET) este un compus chimic folosit ca mijloc de protecție împotriva insectelor. El a fost dezvoltat în 1944 de către Departamentul de Agricultură al Statelor Unite, pentru a fi folosit de către armată în urma experienţei din junglă în timpul celui de-al 2-lea război mondial, în 1946 fiind folosit de armata nord americană ca mijloc de combatere a țânțarilor, ca de exemplu în Asia de Sud, în timpul Războiul din Vietnam. Mai târziu, în anul 1957 s-a aprobat ca substanța să fie folosită de civili, iar din 1965 a fost pusă în comerț. 2

Figura 1. DEET

Pe cale industrială N,N-Dietil-m-toluamid-ul este sintetizat din acidul metilbenzoic sau din acid clorocarbonic și dietilamina. În articolul său despre DEET, David Gutierrez prezintă acest insectifug ca neurotoxic. În ciuda utilizării largi chimice, cercetătorii nu sunt siguri exact cum functionează DEET pentru a respinge ţânţarii. S-a crezut mult timp că afectează comportamentul ţânţarului fără a afecta insectele, probabil prin interferarea cu simțul mirosului și capacitatea lor de a găsi prada umană.Cu toate acestea, noul studiu, publicat în revista BiologyBioMed Central, sugerează că DEET poate funcționa prin interferare directă cu sistemul nervos al insectei. 6

Proprietăți fizice ale DEET

Formula chimică1 C12H17NO Masa molară1 191.27 g/mol Densitatea4 0.996 g/mL Punct de topire4 −39 °C Punct de fierbere1 288 to 292 °C (550 to 558 °F; 561 to 565 K)

Tabelul 1. Proprietăți fizice