Intocxicatia cu Plumb

Plumbul este un element foarte răspandit în natură, sub formă de galenă, ceruzit, anglezit etc. Scoarţa terestră conţine în medie 1-2ppm plumb, existând însă şi soluri cu proporţie mult crescută(20-30 ppm). În prezent,datorită poluării generale, plumbul se găseşte pretuntindeni (aer,apa,sol),chiar şi în aerul şi zapada de la poli.

Pătrunde în organism pe cale digestivă,respiratorie sau cutanată, din apă şi alimente se absorbe 3-10%,iar prin pulmon,40-50%. Acumularea are loc când se depăşeşte potenţialul de eliminare.

Particulele de plumb pătrunse în sânge pot fi fagociate şi răspândite în tot organismul.

Plumbul pătrunde lent în organism,distribuindu-se în oase (40 – 90 %), ficat (22 %), rinichi (11 %), etc.

Plumbul este un metal care în tăietura proaspată are luciul cenuşiu-albastrui, care dispare în aer curat cand metalul se acoperă cu un strat subţire cenuşiu de oxid de plumb şi în aer umed când se acoperă cu un strat alb de carbonat bazic de plumb.

Plumbul este un metal moale; poate fi zgâriat cu unghia, tăiat cu cuţitul şi pe hârtie lasă o urmă.

2.Proprietăţi chimice ale Plumbului

La temperatură obişnuită plumbul este foarte stabil sub formă de compuşi ca Pb2+. Sărurile de plumb sunt oxidanţi foarte puternici şi stau la baza funcţionarii acumulatorilor cu plumb.

Alte proprietăţi ale plumbului :

- Plumbul arde în aer cu formare de oxid;

- Plumbul se combină cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor şi fiind instabilă se descompune;

- Hidracizii şi acidul sulfuric diluat şi acidul azotic concentrat atacă plumbul numai la suprafaţa cu formarea sărurilor PbCl2, PbSO4 şi Pb(NO3)2 insolubile care apară metalul de acţiunea ulterioară a acidului;

- Acidul sulfuric concentrat dizolva plumbul transformandu-l in sulfat acid de plumb solubil;

- Acidul azotic diluat dizolvă plumbul complet deoarece azotatul de plumb format este solubil în acid azotic diluat;

- Este atacat de baze tari (soluţii concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de hidrogen.

Rolul biologic al plumbului:

Stratul de carbonat de plumb insolubil, format prin acţiunea dioxidului de carbon conţinut (dizlovat) în apă asupra plumbului, apară metalul de acţiunea ulterioară.

În consecinţă, apele potabile cu un conţinut normal (scăzut) de dioxid de carbon pot trece prin conducte de plumb fără a exista pericolul intoxicării cu plumb.

Apele bogate în dioxid de carbon dizolvă stratul de carbonat de plumb de la suprafaţa conductei prin formarea carbonatului de acid de plumb Pb(HCO3)2 solubil.

3. Toxicitatea şi mecanismul de acţiune

Concentraţia plumbului în sânge şi alte ţesuturi anterioare care sunt insegnificante sunt considerate drept toxice cu potential foarte mare.

Intoxicaţia cu plumb este cunoscută sub numele de saturnism, colica Pictonum, , sau de colici pictor. Acesta este o afecţiune cauzată de nivelurile crescute de metale grele ,plumb în organism.

Denumirea de saturnism provine de la legătura pe care romanii o bănuiau a exista între boala manifestată prin apatie, oboseală extremă, anorexie, anemie și artralgii și zeul Saturn (zeu trist).

Plumbul a fost multă vreme folosit pentru căptuşirea țevilor care transportau apa, pentru vasele în care era păstrat vinul, pentru turnarea monedelor și pentru echipament de război (scut, mănuşi). În mediul extern plumbul nu se găseşte ca atare, ci doar în minereuri, unde are culoarea argintie sau gri.