Lizina

Capitolul 1. Memoriu tehnic.

În acest proiect s-a prezentat procesul biotehnologic de obţinere a lizinei furajere care este produsă de Micrococcus glutamicus.

În capitolul 2 sunt prezentate cele mai importante aspecte ale obţinerii lizinei furajere. În prima parte a capitolului s-au prezentat proprietăţile produsului şi domeniile de utilizare a acestuia. În continuare sunt prezentate variantele tehnologice de obţinere a lizinei furajere, precizând avantajele şi dezavantajele fiecărei variante în parte, după care se alege varianta optimă de obţinere a lizinei furajere. După precizarea variantei optime se elaborează schema tehnologică de obţinere a lizinei furajere, descriind pe larg fiecare etapă a schemei.

În continuare sunt prezentate materiile prime, intermediare şi auxiliare din STAS-uri aprobate de legislaţia în vigoare. De asemenea, este prezentat mecanismul reacţiilor biochimice care descriu procesul de obţinere a lizinei.

Fiecare proces trebuie să respecte nişte reguli termodinamice şi cinetice, ele sunt prezentate în acest capitol. O parte importantă a acestui capitol este bilanţul de materiale în care sunt efectuate o serie de calcule cu privire la materiile prime care intra în proces. După efectuarea bilanţului de materiale este prezentat tabelul cu consumuri specifice.

Capitolul 3 prezintă controlul fabricaţiei, mai precis controlul, reglarea şi automatizarea procesului tehnologic în care sunt descrise metodele de automatizare a bioreactorului pentru a menţine condiţiile favorabile dezvoltării microorganimului producător.

În capitolul 4 sunt prezentate utilităţile care sunt folosite în procesul de obţinere a lizinei furajere.

Capitolul 5 descrie produsele secundare rezultate din procesul de obţinere a lizinei, cât şi deşeurile de fabricaţie. Tot în acest capitol sunt prezentate şi metodele de epurare a apelor reziduale dar şi a gazelor rezultate din proces.

În capitolul 6 sunt prezentate condiţiile de ambalare, depozitare şi transport ale materiilor prime, intermediare şi auxiliare dar şi cele pentru produsul util.

În capitolul 7 sunt prezentate norme de protecţie a muncii şi P.S.I. care trebuie respectate pentru buna desfăşurare a procesului tehnologic de obţinere a lizinei furajere.

În final, este prezentată bibliografia.

Capitolul 2. Tehnologii de fabricație.

2.1. Domenii de utilizare și proprietațile produsului.

Lizina este un amino-acid esenţial ce se găseşte în toate proteinele şi în mod deosebit în proteinele vegetale. Acest aminoacid nu poate fi sintetizat în organism prin aminare reductivă sau prin transaminare, de aceea trebuie să fie adusă din afară, în general cu alimentele. Lizina face parte din clasa aminoacizilor esenţiali [1].

Aminoacizii sunt unităţile constituente ale proteinelor şi cuprind în molecula lor doua grupări funcţionale: carboxil şi amino. Există 20 de aminoacizi proteinogeni specificaţi prin codul genetic, prezenţi în toate organismele vii. Aminoacizii naturali au formula generală:

Aminoacizii naturali sunt α-aminoacizii sintetizaţi de organismul animal sau vegetal. La alcătuirea proteinelor participă 20 de aminoacizi numiţi şi fundamentali (aceiaşi pentru toate vieţuitoarele). Aminoacizii construiesc peptidele, polipeptidele, proteinele (polimeri liniari) iar procesul are loc cu adiţia treptată a aminoacizilor la lanţul proteic, ordinea este stabilită de codul genetic după matriţa ARN [1].

Actualmente se acceptă că la acest proces participă 22 de aminoacizi numiţi proteinogenici sau standard. Numai 20 de aminoacizi sunt codaţi de codul genetic universal ceilalţi 2-selenocisteina şi pirolizina apar numai in câteva situaţii limită şi în proporţie foarte redusă.

selenocisteina

pirolizina

• Plantele sunt capabile să sintetizeze toti cei 20 de aminoacizi fundamentali;

• Animalele nu au aceasta însuşire;

• Aminoacizii care nu pot fi sintetizaṭi de organism şi care trebuie introduşi prin hrană se numesc esenṭiali.