Monitorizarea Dunării la Giurgiu

DUNAREA LA GIURGIU

Giurgiu este unul din judetele din regiunea istorica Muntenia din sudul României.

Judetul se afla in sud estul Romaniei, la granita cu Bulgaria. La o distanta de 65km la sud de capitala Bucuresti.

ASEZARE GEOGRAFICA

Cursul Dunării în judeţul Giurgiu are o direcţie generală V-E cu o albie minoră de 0,650 – 1,000 km lăţime, iar albia majoră (lunca), exceptând zona oraşului Giurgiu, se întinde pe o lăţime de 2,0 – 9,5 km.

Fluviul Dunărea, al doilea ca mărime din Europa, ar putea fi cea mai bogată sursă de apă, însă caracterul său internaţional impune anumite limitări în utilizarea apelor sale.

Albia fluviului Dunărea poate transporta pe teritoriul aferent judeţului, în regimul parametrilor hidrologici modificaţi, prin îndiguirea aproape continuă de pe malul românesc, debite maxime anuale între 13.400 mc/s (asigurarea de 5%) – 17.100 mc/s (asigurarea de 1%).

RELIEFUL

In zona oraşului Giurgiu, Dunărea, în evoluţia ei, a părăsit mai multe terase pe malul stâng, care apar retezate, pe când cele de pe malul drept sunt pronunţat dezvoltate. Acţiunea de erodare a Dunării, începută la sfârşitul cuaternarului mediu, a îndreptat cursul fluviului spre sud, iar pe vechea albie au apărut braţe şi bălţi.

Teritoriul oraşului Giurgiu reprezintă unitatea geomorfologică cea mai tânără a reliefului, în mare parte rezultat al acţiunii Dunării (în holocen), constituit fiind din luncă, insule, bălti şi canale (braţe). Suprafaţa dintre fluviu şi Câmpia Burnazului, cu lăţimi de peste 10 km, este subdivizată în: grind, lunca internă, lunca externă şi uneori terasa de luncă, dispuse longitudinal şi inegal dezvoltate; lângă albia minoră se desprinde fâşia grindurilor, cu înălţimi de 1-5 m şi cu lăţimi de la câteva zeci până la câteva sute de metri.

După o fâşie de tranziţie, se conturează zona mai joasă a depresiunilor şi cuvetelor lacustre mai spre nord , la contactul cu terasele detaşându-se uneori încă o fâşie. Prima terasă, situată la doar 3-4 m deasupra luncii, este urmată de o a doua, ce se înalţă cu 13-14 m deasupra luncii, culminând cu cea mai înaltă, Câmpia Burnazului, de 60-65 m, ce domină lunca fluviului. Depozitele au grosimi cuprinse între 15 m şi 35 m, fiind constituite structural din două complexe litologice: complexul bazal, alcătuit din nisipuri şi pietrişuri şi complexul superior, predominant argilo-nisipos. În spaţiul municipiului Giurgiu lunca are altitudini de 20-27 m, fiind îndiguită şi canalizată pe mari suprafeţe şi transformată în teren agricol. În apropiere de Giurgiu se întâlnesc braţe şi canale, adaptate pe foste gârle, a căror utilitate este legată de navigaţie, agricultură sau potenţial turistic.

CLIMA

Clima continentală, cu ierni reci şi veri călduroase, se caracterizează prin contraste termice de la zi la noapte şi de la vară la iarnă, considerate printre cele mai mari din ţară. Temperatura medie anuală este de 11,50 C. În luna iulie media termică depăşeşte 230C, iar în ianuarie oscilează între 1,50 C şi 5,40 C. Radiaţia solară depăşeşte 125 kcal/cm2, determinând peste 60 de zile tropicale în cursul anului. Caracterul continental este dat şi de regimul precipitaţiilor, care, anual, înregistrează 500-600 mm, având mare variabilitate în timp. Uscăciunea şi seceta sunt, de aceea, prezente aproape tot anul.

Zona oraşului Giurgiu se află sub influenţa deplasării unor mase de aer, a căror frecvenţă, durată şi intensitate diferă de la o direcţie la alta. Astfel, Crivăţul, vânt puternic şi rece, bate iarna dinspre nord-est şi determină geruri, îngheţuri intense, polei şi viscole. Austrul, cunoscut ca un vânt uscat, bate aproape în toate anotimpurile dinspre sud sau sud-vest, aducând ger iarna şi secetă vara. Băltăreţul, vânt umed specific bălţilor Dunării, bate mai ales toamna şi primăvara dinspre sud-est, spre nord-vest, fiind însoţit de nori groşi care aduc o ploaie măruntă şi caldă. Suhoveiul este specific sezonului cald, bate cu frecvenţă mai mare dinspre est, şi fiind un vânt fierbinte şi uscat, provoacă secetă, eroziunea solului şi furtuni de praf.