Nivelul hidrocarburilor prezente în stațiile de metrou

REZUMAT

Probe de aer au fost colectate simultan de la platformă, antresol şi din aerul liber, din cinci staţii tipice ale sistemului de metrou din Shanghai, China, utilizând canistre din oţel inoxidabil, fiind analizate prin cromatografie gazoasă combinată cu spectrometria de masă (GC/MSD) după preconcentrarea criogenică.

Valoarea medie a benzenului, toluenului, etilbenzenului şi xilenului (BTEX), la platforme şi antresol în interiorul staţiilor a fost de (10.3 ± 2.1), (38.7 ± 9.0), (19.4 ± 10.1), respectiv (30.0 ± 11.1) μg/m3, în timp ce tricloretilena (TrCE), tetracloretilena (TeCE) şi p-diclorbenzenul (pDCB), clorura de vinil şi tetraclorura de carbon au fost cele mai abundente hidrocarburi clorurate întâlnite în interiorul staţiilor, având nivele medii de (3.6 ± 1.3), (1.3 ± 0.5), (4.1 ± 1.1), (2.2 ± 1.1), respectiv (1.2 ± 0.3) μg/m3.

Valorile medii ale majorităţii hidrocarburilor aromate şi clorurate au fost mai mari în interiorul staţiilor (platforma şi antresol) decât în exterior, cu raporturi medii interior/exterior (I/O) de 1.1-9.5, întrucât nu au fost găsite diferenţe semnificative interior/exterior cu excepţia benzenului şi tricloretilenei.

Corelaţiile reciproce extrem de semnificative (p<0.01) pentru BTEX între interior şi exterior şi corelarea lor semnificativă (p<0.05) cu metil-tertbutil-eter (MTBE), un indicator al emanaţiilor rezultate în urma traficului fără alte surse interioare sau exterioare, au indicat că fracţia BTEX a fost introdusă în staţiile de metrou la schimbul de aer interior/exterior, iar emisiile din trafic ar trebui să fie sursa principală.

Tricloretilena şi p-diclorbenzenul provin în principal de la emisiile interioare şi tetracloretilena ar putea proveni atât din sursele de emisie interioare cât şi din contribuţia aerului exterior, în special din antresol.

INTRODUCERE

Analiza expunerilor umane la compuşii organici volatili (VOCs) este un element cheie al strategiilor menite să protejeze sănătatea publică de efectele adverse ale poluanţilor periculoşi din aer (HAPs). În ultimii ani există o creştere a interesului cu privire la expunerea oamenilor la poluanţii din aer în cazul celor ce fac naveta zi de zi, în special la ore de vârf când tot mai mulţi cetăţeni sunt expuşi la niveluri ridicate ale poluanţilor din aer rezultaţi în urma traficului.

Expunerea la compuşii organici volatili, în special cei suspecţi că ar putea fi cancerigeni, poate produce efecte adverse asupra sănătăţii. De exemplu, benzenul, este un compus cancerigen ce poate induce leucemie. În plus, compuşii organici volatili sunt precursori importanţi ai mai multor poluanţi secundari care, la rândul lor, pot provoca deteriorarea calităţii aerului atât în exterior cât şi în interior.

Deoarece confortul în interiorul mijloacelor de transport este important pentru pasageri şi metroul este cea mai importantă modalitate de transport în multe dintre oraşele moderne mari, destul de multe studii au fost efectuate cu privire la pulberile sedimentabile, dioxidul şi monoxidul de carbon prezente în sistemele de metrou. Cu toate acestea, studiile privind compuşii organici volatili prezenţi în interiorul sistemelor de metrou sunt relativ limitate.

Numai hidrocarburile aromatice din interiorul reţelelor de metrou au fost măsurate şi evaluate în câteva oraşe cum ar fi Boston (USA), Paris (Franţa), Berlin (Germania), Mexic Sao Paulo (Brazilia).

Un beneficiu aparent al transportului cu metroul este acela că va limita emisiile poluanţilor atmosferici periculoşi proveniţi de la eşapamentul auto, prin reducerea utilizării automobilelor. Pentru a ţine pasul cu creşterea economică rapidă şi expansiunea urbană, sistemul de transport public în mările oraşe ale Chinei, cum ar fi Shanghai, a reprezentat o prioritate şi a fost dezvoltat ca pentru a diminua blocajele din trafic.

Shanghai, un oraş foarte mare cu o suprafaţă de 6341 km2 şi o populaţie de peste 18 milioane locuitori, este unul dintre oraşele cele mai dezvoltate economic şi dens populate din China. Metroul a devenit cea mai importantă modalitate de transport în Shanghai, având mai mult de trei milioane de oameni pe zi ce folosesc acest mijloc de transport la orele de vârf.

Numărul de pasageri prezintă o tendinţă ascendenta odată cu construcţia de noi linii şi modernizarea liniilor de metrou actuale, şi, mai important, cu alegerea mai multor persoane de a utiliza metroul pentru transportul local. Până în 2010, sistemul de metrou din Shanghai deţinea 11 linii şi lungimea totală de 424 km, devenind al doilea cel mai lung sistem de transport din lume.

Pasagerii sunt expuşi compuşilor organici volatili din interiorul sistemelor de metrou, poluanţilor atmosferici periculoşi, în special cei care fac naveta cu metroul de la muncă până acasă în timpul orelor de vârf. Pe de altă parte, atunci când trenurile opresc la staţii cu uşile deschise, compuşii organici volatili prezenţi în aerul din interiorul vagoanelor de metrou vor avea o contribuţie substanţială la aerul prezent în staţiile de metrou datorită schimbului de aer. În interiorul vagoanelor de metrou, emisiile de la materialele din interior ar putea scădea cu timpul şi ar putea contribui tot mai puţin la conţinutul de compuşi organici volatili din interior, şi astfel, schimbul de aer cu staţiile ar deveni tot mai important.