Nucile

1. INTRODUCERE

Cultura nucului

Nucul, una din cele mai vechi specii pomicole, are o importantムeconomicムși socialムdeosebităƒ, datoritムvalorii alimentare a fructelor sale, calităţii superioare a lemnului, valorificarea tuturor organelor pomului (frunze, scoarţăƒ, coji, lăstari, fruct) ca izvor de materie primă pentru industria chimică, farmaceutică, alimentară, și ca specie decorativă.

Nucile sunt considerate a fi un aliment complet și concentrat datorită conținutului de substanțe grase (52-77%), substanțe proteice (12-25%), hidrați de carbon (5-24%), substanțe minerale (1,3-2,5%), provitamină A, vitamine din complexul B [B1, B2, Biotină, Colină], vitaminele C, E, F, P, Cupru și Zinc. Valuarea energetică a miezului de nucă este de 560-875 kcal/100g.

Miezul de nucă este un aliment concentrat cu o compoziție complexă de substanțe proteice, substanțe grase, glucide, celuloză, potasiu, Mg, Ca, Fe, P, Zn, Cl. Fiind utilizat pentru produsele de cofetărie în industria dulciurilor, a uleiurilor fine, săpunurilor și în industria farmaceutică. Nucile verzi sunt bogate în vitamica C și se utilizează pt. prepararea lichiorurilor și dulcețurilor. Lăstari și scoarță se utilizează pentru extragerea taninului, a unor coloranți, iar lemnul este deosebit de apreciat în industra de mobilă.[1]

Nucul este originar din Asia Centrala si din unele zone ale Peninsulei Balcanice, majoritatea botanistilor apreciaza ca acesta si-ar avea originea in Persia (Iran). Nucul spontan se gaseste in estul si sud-estul Asiei, precum si in regiuni intinse din masivul Himalaya, trecand apoi in China. In cultura este cunoscut din timpuri vechi, la inceput in China, unde a fost adus in timpul dinastiei Han, din Tibet, cu mult timp inaintea erei noastre, apoi in Japonia si India. Pliniu cel Batran, in lucrarile sale, arata ca nucul ar fi fost introdus in Europa din Iran (Persia) de catre greci, prin anii 750-500 i.e.n. si de aici a trecut in Italia, de unde romanii l-au raspandit in Franta, Germania, Elvetia etc. In partea europeana a Rusiei, cultura acestei specii este cunoscuta de la inceputul secolului XIX, mai intai in Crimeea, adus de Turcia si Grecia, apoi in regiunea sud-vestica a Ucrainei (Odessa, Kamenet Podolsk) adus din Romania, de unde si denumirea de Voloskii oreh (nuc de Valahia), ce i s-a dat. Prin luarea in cultura, nucul s-a extins mult in afara arealului sau natural, gasindu-se, in prezent, aproape in toate tarile de climat temperat. Limita nordica de extindere a culturii lui pe glob este impusa de izoterma anuala de +5°C.

In Romania pana la inceputul secolului XX, nucul, forma paduri si plantatii intinse in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi si Suceava. Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi, cat si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de Nuc, darsi desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom. Astfel ca numarul pomilor scadeau de la an la an si odata cu ei si productia, spre exemplu: in 1938 in Romania existau 4,3 milioane de nuci cu o productie medie evaluata la 199.000 tone de nuci, in anul 1975 existau cca. 3 milioane de nuci, cu o productie medie de 290.00 tone. In anul 2002 Romania producea cca. 33-34 tone de nuci. In Romania nucul se cultiva in toate zonele, de la mare pana in zona dealurilor inalte, Romania fiind o zona preferata de Nuc datorita caracteristicilor pedo-climatice favorabile acestuia.[1]

2. DESCRIEREA RESURSELOR MATERIALE

Figura 1. Harta Măgirești [5]

Livada cu denumirea de “S.C. CHIP&DALE” S.R.L. este situată ȋn comuna Măgirești, sat Măgirești din judeţul Bacău.

Costul ridicat al investiţiei ȋn pomicultura, impune amplasarea livezii de pomi in zonele unde specia sau soiul vor intalni maximul de conditii naturale pentru crestere si rodire:

- se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijlocie, lutoasa, luto-nisipoasa si chiar nisipoasa, permeabile, mijlocii pana la profunde, cu pH cuprins intre 4,7 si 9,3;

- din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu panta usoara 3-6%, ce permit o buna intretinere a solului cat si un transport usor al fructelor;

- livezile de pomi pot fi amplasate in conditii bune si pe terenul cu panta de 6-12%, cu orientarea randurilor pe directia curbelor de nivel si chiar pante pana la 18-20%, cu conditia ca acestea sa fie uniforme;

- conditia prioritara la infiintarea unei livezi o constituie sursa de apa necesara la stropiri si la udatul pomilor, mai ales in zonele cu precipitatii reduse in timpul anului;

- se va cauta ca zona respectiva sa fie ferita pe cat posibil de brumele tarzii de primavara si ingheturile timpuri de iarna;

- trebuie de avut in vedere, ca in pomicultura greselile mari se manifesta dupa 4-5 ani de la plantare, atunci cand pentru remedieri este prea tarziu;

- sunt excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj, ca si cele cu nivel freatic sub 1,5 m. [11]

Resursele necesare initierii acestei afaceri sunt de ordin material , financiar si uman. Din punct de vedere al resurselor umane, vor exista 2 persoane cu rol de administratoti ai livezii de nuci in lipsa mea. In faza incipienta a afaceri voi angaja aproximativ 30 de zileri care se vor ocupa de pregatirea terenului si plantatul copacilor si vor participa de asemenea la culegerea recoltei. Trebuie mentionat faptul ca voi apela si la un specialist care sa supravegheze organizarea livezii pana in momentul in care toti pomii vor fi plantati. [8]

Resursele materiale presupun pentru inceput un numar de 147 de nuci altoiti si ustensilele necesare platarii acestora. Ulterior ȋmi propun sa costruiesc un depozit si sa achizitionez utilaje necesare procesului de decojire a nucilor precum si utilaje destinate ambalarii si etichetarii miezului de nuca.

Avand in vedere faptul ca terenul cu suprafata de 10.000 m² exista deja in proprietatea mea, ca urmare a unei mosteniri, suma de bani necesara initierii afacerii va fi considerabil mai mica. Astfel, primul an al afacerii necesita investitii in valoare de aproximativ 40.000 euro, suma care acopera costurile cu angajarea specialistului in domeniu, a zilerilor, pregatirea terenului, achizitionarea, plantarea si intretinerea copacilor. Tot in aceasta suma am inclus si costurile culegerii primei recolte precum si ridicarea unui depozit necesar pentru pastrarea recoltelor.[8]

In al doilea an, in functie de prima productie de nuci obtinuta, ȋmi propun sa achizitionez utilajele pentru decojire si ambalare mentionate mai sus. Pentru a reusi acest lucru voi apela la fonduri nerambursabile.[11]

Deoarece agricultura ecologica are o contributie majora la dezvoltarea durabila, prin sporirea biodiversitatii, protectia mediului si cresterea fertilitatii solului, producatorii din acest sector sunt sprijiniti prin programele de agro-mediu ale Comisiei Europene. Deasemenea, se acorda sprijin comunitar, in vederea promovarii produselor ecologice, prin programe de cofinantare, cu o finantare de 50% din partea Comisiei Europene, 20% din partea organizaţiilor profesionale si 30% de la bugetul de stat, conform procedurii din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1071/2005.[11]