Polifenoli

Rezumat

Polifenolii sunt micronutrienți abundenți în dieta noastră, datorită rolului acestora în tratamentul unor boli degenerative, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare în curs de dezvoltare. Efectele polifenolii asupra sănătății depind de cantitatea consumată și de biodisponibilitatea acestora. În acest articol natura, conținutul diferiților polifenoli din diverse surse alimentare și influența practicilor agricole precum și procesele industriale sunt revizuite. Estimările privind aportul alimentar sunt date pentru fiecare clasă de polifenoli. Biodisponibilitatea polifenolilor este de asemenea, revizuită, cu accent în special pe absorbția intestinală și influența structurii chimice (de exemplu, glicozilare, esterificare și polimerizare), matrice de alimente, și excreția înapoi în lumenul intestinal. Informații privind rolul microflorei în catabolismul polifenolilor și producerea unor metaboliți activi este prezentata. Mecanisme de conjugare hepatică (metilare, glucuronoconjugare, sulfatare), transportul prin plasmă, iar eliminarea în bilă și urină sunt, de asemenea, descrise. Parametrii farmacocinetice pentru diverși polifenoli sunt comparați. Studii privind identificarea metaboliților circulanți, recaptarea celulară, metabolismul intracelular deconjugare, proprietățile biologice ale metaboliților conjugați, și acumularea specifică în anumite țesuturi țintă sunt discutate. În cele din urmă, biodisponibilitatea tinde să difere foarte mult pentru diverși polifenoli, iar aceștia fiind cei mai abundenți in dieta noastră, nu sunt neapărat cei care au cel mai bun profil de biodisponibilitate. O cunoaștere aprofundată a biodisponibilității, sute de polifenoli dietetici ne vor ajuta sa identificăm pe cei care exercita efecte de protecție asupra sănătății.

Introducere

În ultimii 10 ani, cercetătorii și producătorii de alimente au devenit din ce in ce mai interesati de polifenoli. Motivul principal pentru acest interes este recunoașterea proprietăților antioxidante ale polifenolilor, care se găsesc in dieta noastra, si rolul lor probabil în prevenirea diferitelor boli asociate cu stresul oxidativ, cum ar fi cancerul și bolile cardiovasculare și neurodegentive (Scalbert A, Manach C, Morand C, Rémésy C, Jimenez L. Crit Rev Food Sci Nutr). Mai mult decât atât, polifenoli, constituie substanțe active care se găsesc în multe plante medicinale, modul de activitate a unei game largi de enzime și receptori celulari (1). În acest fel, în afară de a avea proprietăți antioxidante, polifenoli mai au multe alte acțiuni biologice specifice care sunt încă puțin înțelese. Două obiective de cercetare sunt de a stabili dovezi privind efectele consumului de polifenoli asupra sănătății și pentru a identifica care dintre sutele de polifenoli existenți sunt susceptibili de a oferi cea mai bună protecție în contextul nutriției preventive . În cazul în care aceste obiective vor fi atinse, este importanta determinarea naturii și distribuției acestor compuși în dieta noastră. Astfel de cunoștințe vor permite evaluarea aportului de polifenoli și permit realizarea de analize epidemiologice, care se vor transforma pentru a oferi o înțelegere a relației dintre consumul acestor substanțe și riscului de dezvoltare a mai multor boli . Mai mult decât atât , nu toți polifenolii sunt absorbiți cu aceeași eficacitate. Ei sunt metabolizați de enzimele intestinale și hepatice și de microflora intestinală. Pentru cunoașterea biodisponibilității și metabolismului diferiților polifenoli este necesară evaluarea activității lor biologice în cadrul anumitor tesuturi. Tipurile și distribuiția polifenolilor în produsele alimentare și biodisponibilitatea acestora sunt subiecte ale acstei cercetări.

Tipurile și repartizarea polifenoilor în produsele alimentare

Mai multe mii de molecule care au o structură de polifenoli ( de exemplu , mai multe grupări hidroxil pe inelele aromatice) au fost identificate în plantele superioare, și câteva sute se găsesc în plante comestibile. Aceste molecule sunt metaboliți secundari în plante și sunt în general, implicate în apărarea împotriva radiațiilor ultraviolete sau de agresiunea unor agenți patogeni. Acești compuși pot fi clasificați în diferite grupe în funcție de numărul de inele fenolice conținute de acestea și de elementele structurale de care se leaga aceste inele unul de celalalt. Diferențe sunt astfel făcute între acizi fenolici, flavonoide, stilbene și lignani ( Figura 1). Flavonoidele, care au o structură comună constă din două inele aromatice (A și B), care sunt îmbinate cu 3 atomi de carbon formand un heterociclu oxigenat (inelul C ), pot fi împărțite în șase subclase, în funcție de tipul heterociclului implicat: flavonoli, flavone, izoflavone, flavanone, antocianidine și flavanoli (catechine si proantocianidine) ( Figura 2 ) . În plus față de această diversitate, polifenolii pot fi asociați cu diferite glucide și acizi organici.