Cuprins
- Definiția polipropilenei.3
- Proprietăți fizice și chimice.3
- Degradarea polipropilenei.5
- Sinteza polipropilenei.6
- Aplicațiile polipropilenei.9
- Concluziile.15
- Bibliografie.17
Extras din proiect
Definiția polipropilenei
Polipropilena (PP) este un polimer termoplastic utilizat într-o gamă largă de aplicații precum: textile, papetărie, piese din material plastic și containere refolosibile de diferite tipuri, echipamente de laborator, difuzoare și componente auto.
Polipropilena face parte din categoria poliolefinelor, materiale termoplastice cu o largă răspândire la produsele care se realizează prin injectare.
Este un material ușor de turnat, având o rezistență medie la impact, o rezistență structurală mare și de asemenea o rezistență la o gamă impresionantă de chimicale. Deși este turnat în principal prin injecție, poate fi turnat și prin vacuum sau centrifugare, atât prin formare cât și extrudare. Gama de temperaturi de lucru este cuprinsă între 0℃ - +105℃.
Formula moleculară a polipropilenei este următoarea: (-CH-CH3-CH2-)n.
Formula structurală:
Proprietățile fizice și chimice ale polipropilenei
Polipropilena cea mai comercializată este izotactică și are un nivel intermediar de
cristalinitate între care polietilena de joasă densitate (LDPE) și polietilena de înaltă densitate (HDPE).
Polipropilena în mod normal, este dură și flexibilă, în special atunci când copolimerizează cu etilena. Acest lucru permite polipropilenei să fie utilizată ca un plastic în inginerie, concurând cu material cum ar fi acrilonitril butadiene stiren (ABS).
Polipropilena este rezonabil economic și poate fi făcută translucidă când nu este colorată, dar nu este la fel de ușor transparent ca polistirenul acrilic sau ca alte materiale plastice. Aceasta este adesea opacă sau colorată folosind pigmenți.
Polipropilena are o rezistență bună la oboseală. Punctul de topire al acesteia are valori într-un anumit interval și este determinat prin găsirea temperaturii celei mai mari de o diagramă calorimetrică cu scanare diferențială.
Perfect izotactic, polipropilena are un punct de topire de 171℃ (340 ℉). Commercial izotactic PP are un punct de topire care variază 160 - 166℃ (320 - 331℉) în funcție de cristalinitate.
Sindiotactic PP cu o critalinitate de 30% are un punct de topire de 130 ℃ (266℉). Rata de curgere a topiturii (MFR) sau indicele de curgere a topiturii este o măsură a greutății molecular a polipropilenei. Această măsură ne ajută să vedem cât de ușor va curge material primă topită în timpul prelucrării. Polipropilena cu MFR mai mare va umple de mucegai din plastic mai ușor în timpul injectării sau sulfa-formare procesul de producție. Pe măsură ce crște fluxul de topitură , unele proprietăți fizice ca puterea de impact va scădea.
Polipropilena este un foarte bun izolator: rezistivitate slabă și rigiditate electrică ridicată.
Comportarea la ardere
Se aprinde ușor și arde după îndepătarea flăcării
Gonflează, picură și se întărește la suprafață,
Viteza de ardere este lentă,
Are miros dulceag de parafină.
Proprietăți chimice:
În comparație cu polietilena, rezistența la agenți chimici a polipropilenei este mai bună:
este rezistentă la acizi și baze slabe, la soluții de săruri anorganice,
este instabilă la acizi concentrați, baze concentrate, tetraclorură de carbon,
are stabilitate parțială la alcooli, cetone, eteri,esteri, ulei și grăsimi,
nu absoarbe apa,
este puțin stabilă la intemperii.
Bibliografie
1. http://en.wikipedia.org/wiki/Polypropylene#Chemical_and_physical_properties
2. http://www.mase-plastice.ro/dictionar/p/pp.html
3. Memorator de materiale plastic și auxiliari, S. Horun, Editura Tehnică, București 1973
Preview document
Conținut arhivă zip
- Polipropilena.docx