Protecția catodică anticorozivă la conducte

TEMA: Protectia Catodica Anticoroziva la Conducte

-Introducere

-Factori ce influenteaza coroziunea

-Metode de determinarea a defectelor de izolaţie la conductele metalice îngropate

- Metoda Pearson;

- Metoda ON - OFF;

- Metoda CIPS;

- Metoda SACS;

- Metoda DCVG

BIBLIOGRAFIE

Protectia Catodica Anticoroziva la Conducte

Protectia catodica anticoroziva reprezinta o metoda moderna de protectie a structurilor metalice impotriva coroziunii, iar eficienta demonstrata a aplicarii ei a impus utilizarea acestei metode si chiar legiferarea utilizarii in majoritatea tarilor lumii. Protectia catodica aplicata corect prelungeste durata de functionare de aproximativ 2-3 ori.

Factori ce influenteaza coroziunea:

- Coroziunea exterioarăși interioară.

- Deplasarea terenului.

- Influențe mecanice asupra conductei.

- Funcționarea defectuoasă a protecției catodice

Coroziunea exterioarăeste provocată în principal de agresivitatea solului și prezența curenților de dispersie. La combaterea coroziunii exterioare a conductelor expuse coroziunii atmosferice se practică acoperiri cu straturi de vopsea, în urma unei prelucrări corespunzătoare a suprafeței de protejat, iar pentru combaterea coroziunii exterioare a conductelor expuse coroziunii subterane soluția optimă constă într-o protecție mixtă, respectiv protecția de bază pasivăși cea activă.

Coroziunea interioaraa conductelor se manifestă prin formarea de tuberculi din rugină, alveole adânci, care reduc local grosimea pereteluiși conduc la alterarea produsului vehiculat, la diminuarea performanțelor hidraulice și la creșterea costului transportului prin conductă. O situație deosebită de coroziune interioară si chiar de distrugere a conductei o prezintă formarea criohidraților în cazul transportului gazelor naturale.

Deplasările de teren produc tensionări ale materialului tubular, ducând până la ruperea materialului. Aceste deplasări sunt caracteristice solurilor în pantă şi zonelor din apropierea cursurilor de apă slab consolidate.

Acțiunile mecanice exterioare pot fi produse de:

-deplasări ale conductelor ce generează forţe mecaniceşi de frecare

- greutatea proprie a instalaţiilor;

- eroziunea cursurilor de apă

„Metode de determinarea a defectelor de izolaţie la conductele metalice îngropate"

România prezintă la ora actuală un important patrimoniu de conducte metalice pentru diverse utilităţi: ţiţei, gaze, produse petroliere şi apă.

Aceste conducte prezintă o vârstă destul de înaintată care coroborată cu neaplicarea protecţiei catodice şi cu reducerea continuă a rezistivităţii solului datorată aplicării îngrăşămintelor chimice sau de origine animală poate conduce la apariţia coroziunii in locurile unde izolaţia lipseşte cu consecinţe destul de grave asupra integrităţii metalului.

Coroziunea reprezintă acţiunea comună sau separată a factorilor de natură chimică, galvanică, electrodinamică sau microorganică ce provoacă degradarea sau distrugerea în timp a conductelor şi rezervoarelor metalice subterane sau supraterane.

Pentru menţinerea protecţiei pasive (izolaţiei conductei) într-o stare cât mai bună trebuie determinate defectele de izolaţie, iar apoi defectele mari şi/sau corozive trebuie reparate cat mai urgent.

Pentru determinarea defectelor de izolaţie în cazul conductelor metalice îngropate există câteva metode principale, prezentate în ordinea apariţiei lor.

- Metoda Pearson;

- Metoda ON - OFF;

- Metoda CIPS;

- Metoda SACS;

- Metoda DCVG

De notat este faptul că în cazul tuturor metodelor de depistare a defectelor de izolaţie în prealabil trebuie determinat traseul exact al conductei îngropate.