Raport de cercetare

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

Etimologia cuvântului „știință” este de origine latină, provine din latinescul „scientia” însemnând „cunoaștere”. În sens larg, termenul desemnează totalitatea cunoștințelor acumulate, având la bază descoperirile ipotezelor realizate de savanți, oameni de știință și specialiști din întreaga lume și puse în slujba omenirii. În sens restrâns, fiecare știință este formată dintr-o mare diversitate de cunoștințe specifice unui domeniu, ramură sau specialitate, acumulate în timp, ca rezultat al cercetării desfășurate.

Pornind de la logică, știința constă în afirmarea unui set de proprietăți modale care reprezintă sistemul legilor naturale întemeiate pe cauzalitate. Astfel, știința este un set de argumente inferențiale care se dovedesc obligatorii în anumite ocazii din întreg domeniul posibilității.

Toate științele au în comun ceea ce se numește metoda științifică de abordare a cercetării. Deși concepția despre metodă se schimbă odată cu știința însăși, se conturează o serie de principii cu caracter permanent, proprii oricărei metode științifice. Toate științele se bazează pe o serie de fapte, date, “evidențe”, percepute din lumea reală, pe care trebuie să le explice și cu care se confruntă diversele teorii. Datele se află într-o serie de relații, ca expresie a interdependențelor dintre date, care sunt interpretate în cadrul anumitor modele, ca un prim pas către elaborarea unor teorii cuprinzătoare. Confuzia și ambiguitatea apare atunci când se încalcă succesiunea date - relații - modele. Acest fapt constituie o gravă abatere de la metoda științifică.

Cercetarea științifică este o activitate sistematică, creatoare, menită să sporească volumul cunoștințelor pentru noi aplicații. Aceasta activitate presupune formularea și testarea unor enunțuri, ipoteze, construirea de sisteme teoretice și confruntarea acestora cu experiența prin observație și experiment.

Poate fi analizată sub două aspecte:

- Cercetare științifică fundamentală - este o activitate profundă , minuțioasă și complexă care se ocupă de un anumit domeniu vital pentru omenire;

- Cercetarea operativ- aplicativă - activitate specifică într-un anumit domeniu, strict limitată, care are ca scop cunoașterea și aplicarea într-un timp cât mai scurt.

Cercetarea de tip științific se întemeiază pe premisa că lumea este cognoscibilă iar scopul cercetării este acela de a identifica regularitățile - constantele și variabilele diferitelor fenomene, procese, evenimente din domeniul specific de cercetare. Activitățile de cercetare se întemeiază pe faptul că aceste regularități pot fi descoperite în urma unei observări atente și a aplicării unor metode de cercetare ce presupun distanțarea subiectului de obiectul de cercetat. Identificarea și analiza acestor constante face posibilă o altă dimeniune a cercetării științifice: predictibilitatea.

Cunoașterea științifică presupune două niveluri relativ distincte care însă se presupun reciproc: nivelul empiric și nivelul teoretic.

Nivelul empiric constă din datele și faptele empirice ale științei. Faptele economice reale sunt însumate, grupate, indexate și cuprinse în indicatori economici potrivit nevoilor cunoașterii și exigențelor metodologice existente. Ele devin astfel fapte științifice, diferite de faptele reale. Pe baza faptelor științifice și a legităților empirice (care nu surprind esența și cauzele fenomenelor) sunt elaborate enunțurile științifice.

Nivelul teoretic este constituit din teoriile științifice. În cadrul teoriilor economice sunt formulate noțiunile, enunțurile și tezele științifice, precum și legile economice.

Metodologia cercetării științifice reprezintă sistemul de metode, procedee, tehnici, reguli, principii și instrumente, precum și know-how-ul aferent, angajate în procesul cunoașterii științifice. Metodologia este știința cercetării științifice care se ocupă de ansamblul științelor precum și de o anumită știință și a cărui rezultat poate fi o descoperire, ipoteză sau teorie. Metodologia cercetării științifice economice este o parte a științei economice. Ea poate fi definită ca un ansamblu de principii, de etape și faze, de metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaștere științifică a fenomenelor economice.

Metodologia cercetării științifice economice (ca de altfel și a altor științe) este alcătuită din trei niveluri de metode:

- Metode de maximă generalitate, specifică tuturor științelor;

- Metode proprii unui grup de științe;

- Metode specifice fiecarei științe.