Reciclarea deșeurilor de ulei vegetal

Introducere

Uleiul vegetal uzat este un deseu care provine din uleiul de seminte vegetale, mai rar din ulei de măsline. Temperatura la care este supus uleiul modifică structura, se oxidează si absoarbe substante periculoase derivate de la carbonizarea resturilor alimentare.

Substanta are aspet fluid, vâscos si dens de culoare galbenă, închisă-rânced care a pierdut toată originalitatea, puritatea si genuitatea.

Uleiurile vegetale uzate se transformă într-un deseu special care poluează solul. Uleiul ajuns în subsolul pământului poate polua apa potabilă. Este impresionant că un litru de ulei uzat este suficient să acopere o suprafată de o mie de metri pătrati. De aceea, nu trebuie aruncat în chiuvete nici măcar în prezenta unor separatoare de grăsimi!

Uleiul vegetal uzat este un deseu special care poate fi reciclat. Produsul finit si tratat reprezintă o materie primă după procesul de reciclare fiind folosit ca baza pentru numeroase produse.

Cap. 1. Biodiselul – o nouă alternativă

1.1. Generalităti

În trecut, deseurile din ulei si grăsimi vegetale au fost utilizate în producerea hranei pentru animale. Cu toate acestea, utilizarea grăsimilor pentru hrana animalelor nu este atât de comună, asa cum se utiliza în trecut si acest lucru se reflectă în cantitătile în surplus disponibile. Acest aspect a condus la probleme de eliminare semnificative.

Deseurile de uleiuri si grăsimi pot fi utilizate ca resurse regenerabile de combustibil. Conversia deseurilor de uleiuri si grăsimi în combustibili biodisel reprezintă o posibilitate dar ridică unele dificultăti cum ar fi utilizarea de materiale toxice sau caustice si de eliminare a produsului. Conversia către biodisel poate duce la scăderea atractivitătii economice a utilizării uleiurilor uzate drept combustibil.

O alternativă la utilizarea de biodiesel este utilizarea de uleiuri vegetale sau grăsimi animale topite ca şi combustibil.

Utilizând uleiurile relativ nemodificate sau grăsimile, eliminăm problemele asociate cu precursorii chimici toxici si caustici si alcalinitatea biodiselului rezidual, astfel încât uleiul este utilizat fără a modifica proprietătile sale chimice.

Deseurile uleiurilor si grăsimilor comestibile ridică probleme semnificative de eliminare în multe părti ale lumii. În trecut, o mare parte din aceste produse uzate erau utilizate în productia de furaje pentru animale. Cu toate acestea , datorită posibilelor legături între BSE si acestă practică, utilizarea grăsimilor animale comestibile uzate pentru hrana animalelor nu mai este atât de comună asa cum a fost în trecut, rezultând probleme de eliminare. Asa cum este adesea dificil de a preveni contaminarea uleiului vegetal utilizat cu produse animale în timpul gătirii, deseurile din uleiurile vegetale trebuie tratate de cele mai multe ori similar cu deseurile din grăsimile animale.

O posibilitate pentru eliminarea acestor produse o reprezintă un combustibil pentru transport sau pentru alte utilizări. Conversia deseurilor uleiurilor si grăsimilor către combustibil biodisel are multe avantaje cu privire la mediul înconjurator fată de combustibilul diesel bazat pe petrol. Cu toate acestea nu este disponibil în comert si productia “back-yard” a biodiselului poate prezenta serioase riscuri ca proces ce utilizează metanol, un lichid toxic si inflamabil si hidroxid de sodiu sau potasiu, din care ambele sunt caustice. Eliminarea produsului poate prezenta dificultăti în continuare iar consideratiile de mediu pot exclude productia în zonele sensibile.

În timp ce utilizarea uleiurilor vegetale sau animale si a grăsimilor sub formă de combustibili ar putea fi oarecum surprinzătoare la început, dacă se examinează contextul istoric, se poate observa faptul că motorul cu aprindere prin compresie, dezvoltat pentru prima dată la un nivel functionabil de către omul de stiintă de origine franceză Rudolf Diesel la sfârsitul secolului 19, a fost proiectat initial să functioneze pe bază de ulei vegetal.

În 1900, Rudolf Diesel a prezentat noul său motor cu aprindere prin compresie la Expozitia Mondială de la Paris ce functioneză pe bază de ulei de arahide. În 1911 el a scris “Motorul poate fi alimentat cu uleiuri vegetale si ar ajuta considerabil în dezvoltarea agriculturii în tările în care este utilizată”.

Era vorba despre acest timp în care noi tehnologii de forare si tehnici de explorare au fost dezvoltate si împreună acestea au declansat era combustibililor fosili ieftini si din amundentă. Prin urmare, utilizarea uleiurilor vegetale si animale si a grăsimilor ca si combustibil a fost pusă în practică doar pentru scopuri speciale, cum ar fi combustibili din cursele de masini sau în zonele sensibile ecologic în care deversările de petrol au tendinta de a provoca probleme mult mai grave decât scurgerile de combustibili derivati de origine animală sau vegetală.

După aproximativ o sută de ani de utilizare a combustibililor de petrol lichid, acum constatăm faptul că există efecte adverse neprevăzute, probabil cel mai important fiind efectul de seră.

În Australia, mijloacele de transport contribuie cu aproximativ 16 % din emisiile de gaze cu efect de seră. Din acest motiv, combustibilul diesel a contribuit cu aproximativ 17% sau 11 750 000 tone de dioxid de carbon echivalent. În plus, 1 622 000 tone de dioxid de carbon sunt eliberate din motorina utilizată pentru producerea energiei electrice.

Cu toate acestea uleiurile de origine vegetală si animală, spre deosebire de combustibilii fosili, prezintă potentialul de a fi produse nu numai pe o bază durabilă, dar de asemenea pot fi neutri din punct de vedere al gazelor cu efect de seră, sau la un nivel foarte scăzut, emit gaze cu efect de seră în mod substantial mai putin pe unitate decât oricare din combustibili fosili.

1.2.Proprietătile trigliceridelor ca si combustibili

Cele mai multe cercetări au urmărit împlinirea visului conform căruia din uleiurile vegetale s-ar putea obtine diselul si atunci când vorbim despre cresterea cantitătii de combustibili lichizi de pe urma culturilor se presupune că petrolul va putea fi utilizat doar după extractia de bază si filtrare.