Rolul Cationilor și Anionilor în Organismul Uman

ARGUMENT

Tema aleasă, „Rolul cationilor si anionilor in organismul uman” are ca scop atingerea standardelor curriculare solicitate de specializarea pe care am făcut-o în timpul liceului contribuind astfel la o bună formare profesională în domeniu.

Tema aleasă este structurată în capitole abordate separat ca părţi distincte.

Contribuţia personală privind elaborarea proiectului constă în selectarea informaţiilor tehnice/practice şi teoretice specifice chimiei/biologiei/protecţiei mediului, structurarea pe capitole a acestora.

Lucrarea prezintă în mod sintetic şi actualizat sub forma unor scheme principalele aspecte, importanţa, rolul, identificarea cationilor şi anionilor în organismul uman.

În elaborarea lucrării am folosit cunoştinţe tehnice/teoretice asimilate la diferite obiecte de învăţământ studiate în anii de liceu: biologie, fizică, chimie, discipline de specialitate şi laboratoare practice.

În partea finală a lucrării am specificat bibliografia utilizată.

Menţinerea PH sanguin se realizează normal prin sistemele tampon din plasmă şi globule, prin eliminarea CO2 prin respiraţie şi într-un mod important prin rinichi care au capacitatea de a menţine sau elimina, după condiţii anionii şi cationii, în aşa fel încât să asigure constanţa compoziţiei sanguine. Există în plasmă substanţe care trec în urină şi tind a se elimina complet, până la dispariţia lor totală sau până la un nivel foarte scăzut. Altele, din contra fiind necesare vieţii organismului, nu se elimină niciodată complet, sângele reţinând totdeauna o anumită cantitate, în aşa fel încât proporţia acestora nu scade niciodată (glucoza, Na, K, Ca, Cl, sulfaţii). Aceste substanţe sunt economisite de organism şi pentru a fi eliminate în urină ele trebuie să atingă un anumit grad de concentraţie în sânge.

Când pragul este depăşit, ele se elimină rapid prin urină.

Calciul intervine în numeroase procese fiziologice:

• transmiterea impulsurilor nervoase,

• activitatea neuro-musculară,

• coagularea sângelui,

• permeabilitatea membranei celulelor,

• activitatea unor enzime,

• activitate antiaritmică.

Sodiul, principalul cation din organismul uman, asigură echilibrul acido-bazic şi hidro-electrolitic ( între ionii apei şi ai mineralelor ), are rol în propagarea impulsurilor nervoase şi în absorbţia intestinală.

Potasiul, asemeni sodiului, are rol în asigurarea echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic, dar şi a echilibrului neuro-motor. Un rol important îl are potasiul în accelerarea ritmului cardiac şi în sinteza proteinelor, activitatea unor enzime şi sinteza unor hormoni (de ex. insulina).

Clorul este principalul anion extracelular cu rol în menţinerea echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic, favorizează fixarea şi cedarea oxigenului şi dioxidului de carbon de hemoglobină şi formează acidul clorhidric din sucul gastric.

În actuala etapă când factorii intensivi ai creşterii economice capătă un rol preponderent în raport cu cei extensivi, se accentuează necesitatea ca toate pârghile economice sa fie folosite cu maximum de randament pentru atingerea obiectivului central – obţinerea unei înalte eficiente economice economice corespunzătoare eforturilor materiale şi financiare facute de stat în toate domeniile economiei naţionale.

Aşa consider că tema aleasă asigură atingerea curriculară solicitată de specializarea „Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului” contribuind la o mai bună formare profesională în domeniu.

Cap. I. INTRODUCERE

Procesele biologice implică compuşi formaţi de diferitele elemente ale sistemului periodic cu substratul biologic. Organismele animale şi vegetale sunt constituite din substanţe chimice cu o compoziţie complexă, fiind formate atât din metale cât şi din nemetale. Cele mai importante dintre nemetale sunt: C, H, O, N, P, S şi halogenii. Metalele prezente în organismele vegetale şi animale includ: Na, K, Ca, Mg, Fe, Zn, Co, Cu, Mn, Mo, etc.

Elementele chimice care intră în componenţa materiei vii sunt selectate de către natură după nişte principii care nu sunt încă bine elucidate, dar se poate afirma cu certitudine, că răspândirea lor în mediu, nu este elementul hotărâtor. De exemplu, siliciul, aluminiul şi titanul sunt destul de răspândite în natură, dar nici unul dintre ele nu face parte dintre elementele vieţii.