Sisteme de Măsurare a Direcției și Vitezei Vântului

1. Introducere

Pentru că temperatura şi presiunea aerului nu au aceleaşi valori pe toată suprafaţa Pământului, există deplasări ale aerului. Temperatura, nefiind o mărime constant, determină repartiţia neuniformă a presiunii atmosferice, datorită regiunilor de pe Glob încălzite diferit. Aerul se deplasează din regiunile cu presiune atmosferică mai ridicată spre cele cu presiune mai joasă, asfel formându-se vânturile. Vântul este un fenomen fizic ce se manifestă ca o circulaţie dirijată de aer în atmosfera terestră.

Vântul se caracterizează prin două elemente principale extreme de variabile în timp şi spaţiu:

- directia din care bate vântul, apreciată după 16 sectoare ale orizontului,

-viteza, reprezentând distanţa parcursă de particulele de aer în unitatea de timp exprimată în m/s.

Alte caracteristici ale vântului sunt:

- durata, intensitatea, structura.

2. Caracteristicilor vântului

Direcţia vântului reprezintă de unde bate vântul şi nu spre care se deplasează. Direcţia vântului se apreciază prin cele 16 sectoare ale orizontului notate cu majusculele punctelor cardinale şi intercardinale (principale şi secundare) în sensul deplasări acelor de ceas, utilizându-se roza vânturilor. Deoarece acest mod de notare este greoi şi mai imprecis, direcţia vântului se apreciază şi în grade sau decagrade ca, de exemplu, în aeronautică şi în transporturile maritime. Direcţia vântului în plan orizontal este dată de unghiul pe care îl face vectorul vânt cu direcţia nordului geografic.

Astfel,nordul corespunde la 360°, estul la 90°, sudul la 180° iar vestul la 270°. Celelalte direcţii au valori intermediare.

Viteza vântului reprezintă spaţiul parcurs de aerul ce se deplasează pe orizontală în unitatea de timp. Viteza vântului se exprimă în m/s sau în kmh.

Între cele două unităţi de măsură existând următoarele relaţii:

1 m/s = 3,6 km/h

1 km/h = 0.278 m/s.

În unele cazuri (de exemplu în practica navigaţiei maritime), viteza se exprimă si în noduri (1 nod=1,852km/h, adică echivalentul a 0,51 m/s).

Viteza este mică la contactul cu solul (datorită frecarii) şi creste cu altitudinea (la 25-30 m este dublă faţă de valoarea la sol). Aceasta suferă o variaţie diurnă (ex. regiunile temperate: maxim la amiază, minim în a 2-a parte a nopţii) şi o variaţie anuală (în funcţie de zona de climă şi caracteristicile regionale).

Viteza medie anuală este direct influenţată de orografie si de stratificarea termică a aerului, care o pot intensifica sau atenua. În zona montană sunt caracteristice viteze medii anual care scad cu altitudinea de la 8-10 m/s pe înălţimile carpatice (2000-2500 m) până la 6m/s în zonele cu altitudini de 1800-2000 m, pe versanţii adăpostiţi vitezele anuale scad la 2-3m/s, iar în depresiunile intramontane acestea sunt de 1-2 m/s.

În interiorul arcului carpatic,vitezele medii anuale oscileaza între 2-3 m/s, iar la exteriorul Carpaţilor, în Moldova, acestea sunt de 4-5 m/s, mediile anuale cele mai mari remarcându-se în partea de est a ţării, în Câmpia Siretului inferior (5-6m/s), pe litoralul Mării Negre (6-7 m/s), în Dobrogea si Bărăgan (4-5m/s). Dacă valorile termice şi de presiune ar fi repartizate uniform pe suprafaţa terestră, deplasarea aerului nu ar mai avea loc. Inegala repartiţie a presiunii în sens orizontal se datorează acţiunii combinate a unor cauze de ordin termic si dinamic şi, determină o mişcare advectivă numită vânt.

Diferenţele de temperatură ale aerului creează densităţi diferite, ceea ce atrage după sine diferenţe de presiune - maxime şi mici valori medii anuale (1-2 m/s) se remarcă în depresiunile intracarpatice închise minime barometrice. Vântul ca element meteorologic tinde să egalizeze diferenţele de temperatură, presiune şi umezeală existente în atmosferă în sens orizontal. Această egalizare însă, nu se realizează decât pentru interval foarte scurte de timp, când apare un calm atmosferic. În rest, apărând noi diferenţe, reapare vântul, care menţine o stare medie a acestor diferenţe, deci este un element meteorologic important şi un factor compensator în atmosferă.

Caracteristicile regimului dinamic al aerului prezintă interes atât din punct de vedere teoretic cât şi aplicativ. Astfel, frecvenţa vântului din anumite direcţii permite aprecierea caracteristicilor maselor de aer care se deplaseaza într-o anumită regiune, fapt care permite stabilirea influenţei pe care o are asupra proceselor climatice locale.