Sticlă de menaj

Capitolul I. Consideratii generale

I.1. Dezvoltarea industriei sticlei pe scara mondiala

Sticla a fost cunoscuta cu mult înainte de era noastra. Aceasta era o sticla naturala, denumita obsidian, si provenea din racirea unor lave vulcanice. Obsidianul se întrebuinta la confectionarea diferitelor unelte si obiecte de podoaba.

Fabricarea sticlei este cunoscuta din timpuri foarte vechi, si anume înca cu 300  400 ani înaintea erei noastre, de catre egipteni si locuitorii Mesopotamiei. Egiptenii executau din sticla margele, vase coliere, vase pentru îmbalsamare, cupe pentru apa si vin, precum si flacoane pentru parfumuri. Ei topeau sticla în aer liber, în oale mici de lut, cu ajutorul unui foc puternic. Flacara însa nu da de caldura suficienta, sticla obtinuta continând multe impuritati, nu era transparenta. Din aceasta cauza, sticla se lasa sa se raceasca, se spargea în bucati, se sorta si se topea din nou. Aceste operatii se repetau de mai multe ori, alegându-se bucatile mai clare si mai curate. Cu toate acestea, sticla avea o culoare verde bruna, asemanatoare culorii zaharului ars.

Un progres important în acest domeniu a fost realizat la începutul secolului I al erei noastre, de catre romani. Ei au construit cuptoare de piatra pentru topit sticla, în care se obtineau temperaturi mult mai ridicate, sticla topindu-se complet si transformându-se într-o pasta transparenta.

Tot în acest timp, un mester român a inventat teava de suflat. Cu ajutorul ei românii au putut sa realizeze obiecte suflate cu pereti subtiri. Ei foloseau în gospodariiile lor diferite obiecte de sticla: ulcioare pentru apa, vin, ulei, butoaie pentru tinut vin.

Pentru obtinerea unor articole cu aspect cât mai variat, românii foloseau forme de metal, care aveau executate pe peretii lor interiori figurile pe care trebuia sa le aiba vasul ce era suflat în ele.

Tehnologia suflarii sticlei a dus la dezvoltarea în ritm intens a productiei de sticlarie. Aceasta s-a dezvoltat în special la Murano, lânga Venetia, care a devenit centru mondial al industriei sticlei, superioritate pe care a reusit sa si-o pastreze pâna în secolul al XVII  lea.

Tot în aceasta perioada se ajunge si la o desavârsire artistica a produselor de sticlarie, arta mesterilor venetieni fiind renumita. Deoarece pentru clasele exploatatoare comertul cu sticla constituia o mare sursa de venituri, fabricarea ei a fost tinuta secret, mesterii sticlari neavând dreptul sa treaca peste granitele tarii, tradarea secretului de fabricatie pedepsindu-se cu moartea.

Începând cu secolul al XVI  lea, productia de sticla în Europa începe sa se extinda.

Pâna în mijlocul secolului al XVII  lea, sticla s-a obtinut pe baze empirice, retetele de lucru transmitându-se din tata în fiu. Din aceasta cauza si progresele în tehnica obtinerii sticlei de pâna atunci au fost neînsemnate.

Începând cu mijlocul secolului al XVIII  lea, industria sticlei se dezvolta pe baze stintifice, fâcând mari progrese.

În anul 1880 se construieste prima masina mecanica de produs butelii. În anii ce urmeaza s-au realizat numeroase mecanizari si automatizari, ca, de exemplu, masini automate de fabricat diferite articole de sticla prin suflare, alimentate prin fider sau prin vid. Mecanizarea fabricarii geamurilor s-a realizat la începutul secolului al XX  lea.

În secolul nostru, industria sticlei se dezvolta considerabil, datorita numeroaselor aplicatii pe care sticla le are atât în tehnica cât si în menaj si ambalaj.

I.2. Dezvoltarea industriei sticlei în tara noastra

Prima fabrica de sticla în tara noastra a fost construita la Beliu, lânga Ineu, în Transilvania, în anul 1727. Ulterior, fabricarea sticei s-a dezvoltat mai repede, prin construirea fabricilor de sticla de la Târgoviste si Azuga si a celor din Moldova, de la Bârlad, Lespezi si Bacau.

În anul 1921 s-a construit fabrica de sticla de la Turda, regiunea Cluj, iar în anul 1922 cea de la Medias(Vitrometan), regiunea Brasov. În anii care urmeaza s-au construit diferite fabrici la Brazi, Scaieni, Fieni si Blejoi, regiunea Ploiesti, Târnaveni, regiunea Mures-Autonoma Maghiara, Bucuresti.

În anii constructiei socialismului, industria sticlei s-a dezvoltat mult, atât în ceea ce priveste volumul productiei cât si în ceea ce priveste gradul de tehnicitate si largirea sortimentelor. Astfel, numai din 1950 pâna în 1965, productia de sticla a crescut de 6,3 ori.

S-a realizat fabricarea în tara a diferitelor articole din sticla pentru laborator si tehnica, sticla de protectie pentru sudori, fiole, tuburi, pentru lampi fluorescente.

Au fost modernizate o serie de fabrici de sticla si geamuri din tara, fiind dotate cu utilaj modern, iar procesele tehnologice fiind mecanizate pe scara mare, de exemplu fabricile de la Azuga, regiunea Ploiesti, Bucuresti, Padurea Neagra, regiunea Crisana si Tomesti, regiunea Banat, fabricile de geamuri de la Medias si Scaieni, fabrica de becuri electrice de la Fieni, regiunea Ploiesti. De asemenea s-au construit fabrici noi, înzestrate cu utilajul cel mai modern, ca: fabrica Electrofarul  Bucuresti, care produce lampi fluorescente, fabrica de sticla de ambalaj de la Sighisoara, care este complet mecanizata si automatizata.