Tehnologii de Tratare a Apei

Imagine preview
(9/10 din 5 voturi)

Acest proiect trateaza Tehnologii de Tratare a Apei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 46 de pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lucacs Edit

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Chimie Generala

Cuprins

1. APA. POLUAREA APEI 1
1.1. GENERALITATI. CLASIFICARE
1.2. RESURSELE DE APĂ ALE PLANETEI
1.3. CICLUL HIDROLOGIC GLOBAL
1.4. CONSUMATORII DE APĂ
1.5. CONSUMUL DE APĂ
1.6. POLUAREA APELOR
1.6.1. FORMELE DE POLUARE A APEI
1.6.2 POLUANŢII APELOR.
1.7. COMBATEREA POLUĂRII APELOR
1.8. METODE DE EPURARE A APELOR
2. TRATAREA APEI. TEHNOLOGII DE TRATARE A APEI
2.1. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA TRATĂRII APEI.
ROLUL STAŢIILOR DE TRATARE A APEI
2.2. PROCESELE NATURALE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A CALITĂŢII APEI
2.3. SCHEMELE PRINCIPALE ALE INSTALAŢIILOR DE TRATARE A APEI
2.4. CORECTAREA MIROSULUI SI GUSTULUI APEI
2.4.1. PROCEDEE PENTRU CORECTAREA MIROSULUI APEI
2.4.2. PROCEDEE PENTRU CORECTAREA GUSTULUI APEI
2.5. DECANTAREA APEI. PROCESUL DE LIMPEZIRE A APEI PRIN SEDIMENTAREA SUSPENSIILOR
2.5.1. ÎMBUNĂTĂŢIREA PROCESULUI DE DECANTARE PRIN COAGULARE
2.5.2. CONSTRUCŢII Şl INSTALAŢII PENTRU LIMPEZIREA APEI PRIN
SEDIMENTAREA PARTICULELOR ÎN SUSPENSIE
2.5.3. ÎNDRUMĂRI PENTRU ALEGEREA TIPULUI DE DECANTOR.
2.6. FILTRAREA APEI
2.6.1. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA FILTRĂRII APEI
2.6.2. CONSTRUCŢII Şl INSTALAŢII PENTRU FILTRAREA APEI (FILTRE )
2.7. DEZINFECTAREA APEI
2.7.1. METODE BAZATE PE AGENŢI CHIMICI
2.7.2. METODE BAZATE PE AGENŢI FIZICI
2.7.3. METODA BIOLOGICA
2.7.4. METODA OLIGODINAMICĂ
2.8. CORECTAREA CARACTERISTICILOR CHIMICE ALE APEI
2.8.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CORECTAREA
CARACTERISTICILOR CHIMICE ALE APEI
2.8.2. DEFERIZAREA Şl DEMANGANIZAREA APEI
2.8.3. DEDURIZAREA APEI
2.8.4. ELIMINAREA GAZELOR DIN APA
2.8.5. DESALINAREA APEI
2.8.6. ALTE CAZURI DE CORECTARE A PROPRIETĂŢILOR CHIMICE ALE APEI
3. ECHIPAMENTE PENTRU TRATAREA SI RECICLAREA APEI
3.1. UTILAJE PENTRU CURĂŢIRE MECANICA, TRANSPORT SI
DESHIDRATAT MATERIALUL REŢINUT
3.1.1. Grătar fin automat - ROTAMAT®
3.1.2. ROTAMAT©-instalatie de sitare automata din otel inoxidabil Ro 2
3.1.3. ROTAMAT® - Instalaţie de sitare automata din otel inoxidabil Ro 9
3.1.4. GRĂTAR PLAN CU CURĂŢIRE MECANICA -GPM-
3.1.5. HUBER-ROTAMAT®-instalatie compacta ROTAMAT® Ro 5
3.2. UTILAJE PENTRU DEZNISIPARE - SEPARARE GRĂSIMI
3.2.1. ECHIPAMENT DEZNISIPATOR CUPLAT CU SEPARATOR DE GRĂSIMI Q = 60-1500 l/s
3.3. UTILAJE PENTRU DECANTOARE PRIMARE
3.3.1. RACLOR PENTRU DECANTOR RADIAL PRIMAR - DRP –
3.3.2. RACLOR PENTRU DECANTOR LONGITUDINAL PRIMAR - DLP -
3.3.3. RACLOR CU LANŢ PENTRU DECANTORUL LONGITUDINAL PRIMAR - DLPL -
3.4. UTILAJE PENTRU AERARE
3.4.1. SISTEM DE AERARE CU BULE FINE TIP – ADISS
3.4.2 TURBOAERATOR-TURBODISTRIBUITOR DE OZON -TA-
3.4.3. TURBOAERATOR SUBMERSIBIL -TAS –
3.4.4 AERATOR CU PERII CU IMERSIE REGLABILA -APR-
3.4.5. AERATOR CU PERII CU IMERSIE FIXA - APF –
3.4.6. AERATOR CU ROTOR CU IMERSIE VARIABILA - ARV –
3.4.7. AERATOR AXIAL -AA-
3.4.8. AERATOR AXIAL PE FLOTOARE -AAF
3.5. UTILAJE PENTRU DECANTOARE SECUNDARE
3.5.1. RACLOR PENTRU DECANTOR RADIAL SECUNDAR CU EVACUARE HIDRAULICA -DRSH-
3.5.2. RACLOR PENTRU DECANTOR LONGITUDINAL SECUNDAR - DLS -
3.5.3. RACLOR PENTRU DECANTOR LONGITUDINAL SECUNDAR - DLS
3.5.4. RACLOR CU LANŢ PENTRU DECANTORUL LONGITUDINAL SECUNDAR – DLSL -
3.6. UTILAJE PENTRU CONCENTRAREA, DESHIDRATAREA SI
CONDIŢIONAREA NĂMOLULUI
3.6.1. HUBER-ROTAMAT -instalaţie automata, din otel inoxidabil pentru îngroşarea continua
a nămolului
3.6.2. RACLOR PENTRU INGROSATOARE DE NĂMOL - IN -
3.6.3. HUBER-ROTAMAT -instalatie din otel inoxidabil, automata, pentru deshidratarea continua
a nămolului
3.7. ECHIPAMENTE HIDROMECANICE
3.7.1. TRANSPORTOR HIDRAULIC - TH-
3.7.2. STAVILA PLANA METALICA MICA – SPMi -
3.7.3. STAVILA PLANA METALICA MARE -SPMa-
3.7.4. STAVILA PLANA CU CLAPET – SPC -
3.8. STAŢII COMPACTE DE EPURARE
3.8.1. STAŢII COMPACTE, DE EPURARE MECANO - BIOLOGICA A APELOR UZATE,
CU STABILIZAREA NĂMOLULUI, PENTRU 70 - 2500 LOCUITORI
3.8.2 Staţii compacte pentru epurarea apelor uzate ORM
3.8.3. SISTEMUL CAF
4. ASPECTE MONDIALE, EUROPENE SI NATIONALE ALE APEI
4.1. FORUMUL MONDIAL AL APEI
4.2. MANAGEMENTUL APEI
4.3. LEGISLATIA EUROPEANA A APEI
4.4. PROBLEMELE CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA

Extras din document

1. APA. POLUAREA APEI

1.1 GENERALITATI. CLASIFICARE

Apa de la suprafaţa planetei constituie învelişul numit hidrosfera, si este intr-o continua mişcare. Circuitul planetar al apei are o mare contribuţie la dinamica terestra,el fiind prezentat in fig.1

Apa acoperă ceva mai mult de 2/3 din suprafaţa pământului si reprezintă cam aceeaşi proporţie din organismul uman. Acest procent este descrescător in raport cu vârsta. Diversele vieţuitoare s-au adaptat in mod diferit la lipsa de apa. Cu toate ca unele animale au o mare rezistenta in raport cu lipsa de apa, biologia umana este foarte sensibila fata de senzaţia de sete, care este una din senzaţiile cele mai chinuitoare pentru om. Fata de aceasta necesitate omul nu poate rezista mai mult de câteva zile.

Calculele estimative apreciază ca in condiţiile civilizaţiei moderne unui om ii sunt necesari 1000 de litri de apa pe zi, din care in jur de 200 litri revin consumului habitual, iar ceilalţi 800 de litri sunt consumaţi in multiplele activităţi umane din cadrul civilizaţiei industriale.

Deşi rezervele de apa ale Terrei sunt enorme, numai aproximativ 3% din acestea sunt constituite de apa dulce.

Distribuţia resurselor potenţiale de apa ale pământului este următoarea:

-Ape de suprafaţa:

- lacuri cu apa dulce - 125.000 km3 (0,009% din total);

- lacuri sărate si mari interioare - 104.000 km3 (0,008%);

- cantitatea medie de apa in râuri si fluvii - 1.250 km3 (0,001%);

-Apa superficiala:

- in sol si in zona intermediara - 67.000 km3 (0,005%);

- apa subterana pana la 0,8 km adâncime - 4.200.000 km3 (0,31%);

- apa subterana de adâncime - 4.200.000 km3 (0,31 %);

- calote glaciare si gheţari montani - 29.000.000 km3 (2,15%);

- atmosfera - 13.000 km3 (0,001 %);

- oceanul planetar - l 322.000.000 km3 (97,2%);

TOTAL ESTIMAT 1.360.000.000. km3

Apa este resursa naturala esenţiala desfăşurării tuturor proceselor biologice din natura, deci reprezintă o importanta deosebita pentru existenta vieţii.

Cea mai mare parte a apei existente pe glob (circa 97%) se afla in mari si oceane. In calotele glaciare se afla ceva mai mult de 2% din totalul de apa, iar fluviile, râurile, lacurile, pânzele freatice de apa si atmosfera deţin restul de aproximativ 1%. Din păcate aceasta parte minima de 1% se constituie in mod obişnuit in sursa de aprovizionare a omului cu apa. Calculele au arătat ca la aproximativ 15 ani consumul de apa uman se dublează, si se profilează o criza a apei dulci pe glob.

Din punct de vedere juridic apele se pot clasifica după mai multe criterii. Astfel din punct de vedere al administrării lor, apele se împart in: ape internaţionale, ape teritoriale si ape naţionale.

Apele internaţionale sunt cele cu privire la care un stat este riveran cu alte state, sau acele ape care trec prin graniţele unui stat, iar interesele unor state străine au fost recunoscute prin tratate si convenţii internaţionale.

Apele teritoriale sunt cele cuprinse de la ţărmul unui stat spre larg, a căror întindere se stabileşte prin tratate internaţionale.

Apele naţionale sunt fluviile, râurile canalele si lacurile navigabile interioare precum si apele fluviilor si râurilor de frontiera stabilite prin tratate, acorduri si convenţii internaţionale.

Un alt criteriu de clasificare a apelor este după aşezarea lor. Astfel avem ape de suprafaţa si ape subterane.

Daca se are in vedere destinaţia lor economica concreta apele pot fi de folosinţa generala, ape destinate agriculturii si ape cu destinaţie speciala.

Din punct de vedere al purităţii si folosirii ei apa naturala poate fi clasificată in: apa potabila, apa industriala si apa reziduala.

Apa potabila este apa care îndeplineşte anumite condiţii fizico-chimice si igienico-sanitare, care sa permită folosirea ei in alimentaţie, fără periclitarea sănătăţii.

Apa industriala este o apa mai mult sau mai puţin pura, după natura si scopul industriei care o foloseşte. O serie de elemente conţinute in disoluţie de apele industriale pot reprezenta inconveniente serioase pentru agenţii economici, cum ar fi:

- depuneri de crusta (piatra), care poate provoca corodarea si uzarea rapida a agregatelor sau accidente grave soldate chiar cu explozia agregatului,datorita fenomenului de calefacţie;

- deprecierea calităţii si a proprietăţilor fizico-chimice ale produselor

industriale la care apa este folosita in procesul de fabricaţie fie ca materie

prima, fie ca agent de tratare sau de spălare.

Apa reziduala este apa deja folosita, provenita din industrie sau din scurgerea apelor meteorice. Astfel de ape care conţin materii organice in descompunere, substanţe toxice si microbi patogeni sunt interzise a fi folosite sau deversate in bazinele naturale fără a fi purificate.

Problema poluării cursurilor de apa este o problema generala, care se intalneste pe toate continentele, si deci creează o răspundere generala. Numai gradul de poluare diferă de la o zona geografica la alta.

1.2. RESURSELE DE APĂ ALE PLANETEI

Se estimează că planeta dispune de 1,37 miliarde km3 de apă, dar circa 97,2% este constituită din apa mărilor şi oceane¬lor. Omul dispune numai de apele de la suprafaţa solului - adică de aproximativ 30.000 km3, ceea ce înseamnă circa 0,002% din total. Consumul de apă ce revine pe om/zi variază între 3 litri, în zonele aride ale Africii şi de 1.045 litri la New-York, de exemplu. Agricultura consumă aproximativ 80% din apa folosită de către oameni, ceea ce a reprezentat 150 km3 apă în anul 1900, 500 km3 apă în 1974 ,1.400 km3 pentru anul 2000. Din datele prezentate rezultă că, în secolul actual, s-a realizat o creştere a consumului de apă aproape de zece ori şi că, datorită volumului de apă limitat, în anul 2100, planeta noastră nu va putea suporta o populaţie mai mare de 20 miliarde de locuitori.

In ţara noastră, necesarul de apă în 1980 depăşea stocul de aproximativ patru ori, iar in anul 2000, dep㬺irea acestuia a fost de aproximativ 15 ori. Valorile au ţinut seama de regimul natural de scurgere a apelor din reţeaua inte¬rioară, excluzând Dunărea şi apele subterane. Dacă se iau în considerare şi sursele potenţiale, pentru anul 2000, necesarul a reprezentat un volum care a depăşit stocul de aproximativ 6 ori.

Bilanţul global al apei poate fi influenţat favorabil prin apli¬carea unor măsuri tehnico-organizatorice, care pot contribui la creşterea volumului de apă recirculată în industrie, micşorându-se astfel consumurile de apă nerecuperabilă.

Influenţarea regimului de apă comportă aplicarea unor măsuri ca:

- amenajarea complexă a bazinelor hidrografice;

- crearea de stocuri principale de apă în lacuri de acumulare din zona de munte şi de deal, completate cu lacuri longitudinale pe cursurile mijlocii şi inferioare ale cursurilor de ape;

- corelarea cursurilor de apă si executarea lucrărilor de îndiguire;

- asigurarea dezvoltării armonioase a folosinţelor.

Pentru asigurarea protecţiei calităţii apelor, ca mijloc de creştere a resurselor de apă şi pentru protecţia mediului încon¬jurător sunt necesare unele măsuri ca:

- dotarea tuturor surselor de poluare cu staţii de epurare;

- aplicarea legislaţiei în vigoare privind protecţia calităţii apelor;

- optimizarea amplasării obiectivelor, care poluează în raport cu capacitatea râurilor de a primi ape uzate;

- crearea unor zone de protecţie, în special în zonele de munte şi pe cursurile superioare ale apelor.

Fisiere in arhiva (3):

  • Tehnologii de Tratare a Apei
    • Bibliografie.doc
    • Cuprins.doc
    • Lucrare de diploma.doc