Extras din proiect

Metodele alternative sunt, conform etimologiei, altele decât cele clasice, dar care de asemenea oferă o alegere între mai multe posibilităţi. Aria metodelor alternative este foarte vastă şi include de fapt toate metodele care nu implică experimente pe animale, care suprimă sau diminuează semnificativ utilizarea animalelor de laborator. În prezent, metodele in vitro reprezintă cvasi-totalitatea metodelor alternative. Termenul in vitro include utilizarea organelor, a secţiunilor de organe, a culturilor de celule, a celulelor izolate şi a organitelor celulare.

Culturile celulare, după definiţia dată de Comitetul de terminologie al Asociaţiei americane de culturi tisulare, corespund menţinerii în afara organismului a celulelor ne-organizate în ţesut, dar capabile să se dividă şi să exprime in vitro metabolismul şi funcţiile specifice. Această definiţie, ca majoritatea definiţiilor, nu acoperă complet realitatea ştiinţifică actuală. Se poate propune alta: menţinerea in vitro a celulelor care posedă toate sau o parte a caracteristicilor pe care le manifestă in vivo şi care ar putea, în anumite condiţii de cultură, să ajungă la o adevărată organizare tisulară.

Prima cultură celulară a fost realizată în 1952, când Moscona a supus digerării un fragment de embrion de găină într-o soluţie de tripsină, obţinând celule separate de reţeaua lor tisulară şi capabile să se dezvolte in vitro.

Toxicologia a fost una dintre primele discipline ştiinţifice care a utilizat culturile celulare, deoarece în 1956 Eagle şi Foley au publicat rezultatele unor experimente care au urmărit efectul antimitoticelor asupra celulelor in vitro. Totuşi, abia în ultimii ani, interesul toxicologiei in vitro a crescut remarcabil, principalele direcţii fiind:

- evaluarea toxicităţii generale a diferitelor substanţe ca factor de predicţie (în raport cu experimentele pe animale);

- determinarea toxicităţii organospecifice în vederea unui studiu profund al mecanismului de acţiune a xenobioticelor.

Alternative la utilizarea animalelor în experimente

- 1959: regula celor 3 R (Russel şi Burch, în „Principiile tehnicii experimentale”)

- Replacement (înlocuire): utilizarea de metode care nu folosesc animale intacte (ex. culturi celulare sau nevertebrate în loc de vertebrate)

- Reduction (reducere): utilizarea unui număr mai mic de animale prin modificarea protocoalelor (ex. a protocoalelor pentru determinarea dozei medii letale)

- Refinement (perfecţionare): modificare procedurilor existente în aşa fel încât animalele să fie supuse la cât mai puţin stres sau durere

- Modele experimentale in vitro:

- organele izolate

- explantele de organe (culturi organo-tipice)

- culturile embrionare

- culturile celulare (de celule dispersate, de reagregate celulare, de linii celulare),

- fragmentele subcelulare (receptori membranari, microzomi)

- Avantaje ale tehnicilor in vitro:

- acceptabile din punct de vedere moral şi etic

- folosesc un număr redus de animale

- folosesc un material biologic omogen

- studiază acţiunea substanţelor la nivelul ţintei