Analize de coloranți organici

Identificarea unui colorant în substanta se poate face pe baza urmatoarelor criterii:

a. solubilitate;

b. nuanta si proprietati coloristice ale vopselii pe un suport;

c. reactii de culoare, cu diversi reactivi, ale solutiilor de colorant sau ale vopsirilor afectuate cu aceste solutii pe un suport;

d. cromatografie;

e. spectre de absortie în ultraviolet, vizibil si inflarosu.

Pentru a avea posibilitatea de a compara cu care produs cunoscut este asemanator produsul cercetat, trebuie sa existe o colectie mare de esantioane de coloranti de la diverse firme, cartelele corespunzatoare cuprinzând coloratiile realizate pe diverse spoturi precum si proprietatile coloristice ale vopsirilor.

Cercetarea unui produs se complica mult în cazul în care acesta este un emestec de mai multi coloranti, preparat astfel intentionat sau rezultat în urma unor reactii secundare ce au loc în timpul fabricatiei. În acest caz, identificarea componentilor amestecului se poate face dupa separarea cromatografica a acestora. Studiul privind identificarea unui colorant cuprinde în prima etapa determinarea prin metode coloristice a clasei tinctoriale din care face parte produsul, în cea de-a doua etapa determinarea clasei chimice careia îi apartine, iar în cea de-a treia etapa determinarea structurii chimice (formule chimice) a colorantului.

3.1. DETERMINAREA CLASEI TINCTORIALE DIN CARE FACE PARTE UN COLORANT

În primul rând se determina daca colorantul este sau nu solubila în apa, prin acesta colorantii împartindu-se în doua categorii:

a. coloranti solubili în apa: coloranti bazici, acizi, acizi cromatabili, acizi metalcomplecsi 1 : 1, acizi metalcomplecsi 2 : 1, directi, reactivi, esteri semisulfurici ai unor leucoderivati proveniti de la colorantii de cada (tip Indigosol sau Antrasol), coloranti de sulf continând sulfura de sodiu în amestec, coloranti pentru matase acetat solubili în apa (tip Ionamine, Solacet), coloranti cu mordant solubilizati prin bisulfare;

b. coloranti insolubili în apa: coloranti de cada, coloranti de dispersie, coloranti de sulf, coloranti cu mordant (fara grupe sulfonice sau carboxil), pigmenti, coloranti solubili în solventi.

În majoritatea cazurilor apartenenta unui colorant la o clasa tinctoriala se poate determina dupa modul de comportare a acestuia la diverse încercari de vopsire experimentala pe diverse fibre, precum si dupa modul de comportare a vopsirilor realizate la tratare cu solutie calda de sapun. Astfel de încercari se fac de obicei pe sculuri mici din fire de material textil, spalate în prealabil si vopsite apoi în solutii de coloranti, în general la un raport de greutate material textil : solutia apoasa de colorant = 1 : 20...1 : 30. sapunirea vopsirilor realizate, pentru a determina în ce masura colorantul este cedat, se face prin încalzirea unei împletituri a unui fascicul de fir colorat cu un fascicul de fir necolorat, din acelasi material, sau alt material, dupa caz, timp de jumatate de ora într-o solutie ce contine 5 g sapun/l la 40º (în alte cazuri 5 g sapun + 2 g soda/l, la 60º), la un raport de greutate material textil : solutie apoasa de sapun = 1 : 50.

În continuare, se prezinta comportarea colorantilor din fiecare clasa tinctoriala la diverse teste.

COLORANTI SOLUBILI ÎN APA

COLORANTI BAZICI

Astfel de coloranti sunt precipitati din solutie apoasa, slab acidulata cu acid acetic, prin adaugare de solutie 5% acetat de sodiu (cristalizat). Nu vopsesc bumbacul ca atare, eventual doar îl murdaresc putin însa vopsesc la 40-50 grade, din solutie acidulata cu acid acetic, bumbacul morbantat în prealabil prin impregnarea cu solutie de tanin si fixarea acestuia pe fibra prin tratare cu solutie diluata de emetic. Colorantii bazici vopsesc lâna si fibrele poliacrilonitrilice din baie fierbinte, slab acidulata cu acid acetic. Sunt precipitati din solutie neutra sau slab acida de catre coloranti care contin grupe sulfonice sau carboxilice în molecula.