Anestezina

Capitolul 1. Memoriu general

Proiectul are ca obiect de studiu partea tehnologică de obţinere a anestezinei.

Anestezina este esterul etilic al acidului p-aminobenzoic medicament cu acţiune anestezică locală, reprezentant al clasei de esteri alchilici ai acidului p-aminobenzoic.

Anestezicele locale sunt un grup de substanţe care aplicate la nivelul receptorilor periferici sau al fibrelor nervoase sunt capabile să diminueze sau să întrerupă sensibilitatea regiunilor respective, prima fiind suprimată senzaţia de durere, acţiunea lor fiind reversibilă.

Proiectul este structurat în opt capitole. In prima parte s-a realizat memoriul general al anestezinei.

Luând în considerare datele din literatură cu privire la anestezicele locale, în a doua parte a proiectului s-a facut un studiu despre structura chimică, clasa de medicamente, proprietăţi fizice, chimice, farmacologice şi a posibilităţilor de obţinere a anestezinei.

În partea a treia s-a stabilit tehnologia optimă de fabricaţie. S-au studiat sub aspect cinetic şi termodinamic reacţiile care duc la obţinerea anestezinei. Pe baza bilanţului de materiale s-au determinat cantităţile de materii prime necesare obţinerii producţiei.

Având în vedere toxicitatea şi periculozitatea lucrului cu materiile prime deschise, s-au prezentat norme cu privire la la protecţia muncii.

Capitolul 2. Prezentarea produsului. Variante tehnologice

2.1. Prezentarea generala a produsului

Medicamente anestezice locale

Medicamentele anestezice locale sunt substante care aplicate la terminatia unei fibre nervoase produc disparitia reversibila a sensibilitatii anumitor zone.

Aceaste proprietati determina marea valoare practica a medicamentelor cu actiune anestezica locala, folosite in chirurgie.

Majoritatea ipotezelor elaborate pentru explicarea producerii anesteziei locale, ca şi a anesteziei generale, caută să lege suprimarea funcţiilor sistemului nervos de o serie de proprietaţi fizico-chimice ale substanţelor utilizate cum ar fi: solubilitatea in lipide, tensioactivitatea, puterea absorbantă etc. fără să explice instalarea anesteziei prin modificări metabolice produse de anestezice.

Teoria cea mai acceptată astăzi arată că anestezicele generale şi locale intervin în procesele de oxidare din celula nervoasă, producând în felul acesta suprimarea funcţiilor sistemului nervos. Pătrunderea şi localizarea anestezicelor locale în fibra nervoasă periferică se explică prin solubilitatea lor în lipide. Anestezicele locale sunt în general substanţe cu caracter bazic, insolubile în apă, solubile in solvenţi organici si grasimi. Datorită caracterului lor bazic formează uşor cu acizii săruri solubile în apă, acestea fiind forma lor de utilizare în terapeutică.

Soluţiile apoase ale sărurilor anestezicelor locale, ajunse în contact cu ţesuturile (care au un uşor caracter alcalin), pun în libertate baza solubilă în lipide.

Acţiunea anestezicelor locale poate fi mărită în durată şi intensitate. Pentru mărirea duratei se adaugă anestezicului substanţe vasoconstrinctoare (adrenalină). Acestea sunt foarte necesare, pentru că majoritatea anestezicelor locale sunt vasodilatatoare. Ca atare, în urma creşterii fluxului sanguin, anestezicul ramâne un timp la locul administrării, iar acţiunea lui este determinată de concentraţia în ţesutul respectiv.

Căutând să precizeze care sunt elementele din formula de structură a cocainei de care este legată acţiunea farmacocinetică R. Heinz (1897) a emis ipoteza ca orice ester al oricărui acid aromatic poate avea proprietăţi anestezice locale. Deşi ipoteza nu a putut fi confirmată de faptele experimentale totuşi a fost constructivă.

O atenţie deosebită a fost acordată esterilor acidului p-aminobenzoic al căror reprezentant tipic este esterul etilic al acidului p-aminobenzoic numit şi ANESTEZINĂ. Deşi au o structură simplă, au acţiune anestezică pronunţată. Ei nu pot fi folosiţi sub formă de săruri cu acizi minerali, deoarece grupa aminică le conferă o bazicitate slabă, şi în soluţie aceste săruri sunt imediat hidrolizate. faptul că nu pot fi preparate soluţii injectabile constituie un inconvenient şi face ca utilizarea lor să fie limitată la aplicaţii locale superficiale.