Biochimia Pepenelui Verde

Introducere

Pepenele, este o plantă din familia Cucurbitaceae originară de pe continentul african El este cultivat pe scară largă în întreaga lume datorită fructului gustos și de mari dimensiuni

Este o plantă erbacee anuală, cu o perioadă de vegetaţie de 90-130 zile, este agățătoare și târâtoare cu textura aspră, rugi piloși prevăzuți cu cârlige și frunze cu cinci lobi profunzi Florile sunt mari, galbene și unisexuate

Are un sistem radicular puternic care pătrunde în sol la 1-1,5m, iar pe orizontală se dezvoltă până la 4-5m Vigoarea sistemului radicular şi caracterul xerofit al frunzelor şi vrejurilor, imprimă plantei o rezistenţă deosebită la secetă Dacă rădăcinile sunt rănite, în timpul prăşitului, acestea se refac foarte greu, fapt pentru care lucrările de prăşit trebuie efectuate cu grijă

Pepenele verde este o plantă termofilă, cu pretenţii foarte mari faţă de căldură Pepenii sunt sensibili la curenţii de aer, motiv pentru care culturile se înfiinţează între perdele de plante cu port înalt

Faţă de lumină, pretenţiile speciei sunt foarte mari, având nevoie de 1500 ore de strălucire a soarelui La lumină insuficientă plantele sunt slab dezvoltate, florile avortează, producţia este redusă, iar conţinutul în zahăr scade

Pretenţiile plantei faţă de apă sunt mari, dar sistemul radicular puternic dezvoltat asigură nevoile pe faze de vegetaţie Aplicarea a 2-3 udări în perioada înfloririi şi fructificării determină realizarea de producţii mari

Elementele minerale trebuie să se găsească în cantităţi corespunzătoare în sol Excesul de azot dăunează formării şi coacerii fructelor, însă potasiul şi fosforul influenţează favorabil fructificarea şi calitatea fructelor

Cele mai bune soluri pentru cultură sunt cele cu structură nisipoasă sau nisipolutoasă, care se încălzesc repede

Fructul este o bacă uriașă, având în medie 4 kg, cărnos și zemos (cca 90% apă), de formă sferică și de culoare verde într-o nuanță sau mai multe În interior este de culoare roz sau roșu datorită licopenului (întâlnit și la roșii), cu gust dulce și răcoritor bogat în apă și săruri Datorită conținutul scăzut de calorii este bun în dietele de slăbire Semințele sînt de culoare neagră, maro sau albă de 0,5-1 cm și sunt bogate în vitamina E

Fructele se consuma crude (sucul constituind un diuretic important), iar in stare incomplet matura si sub forma de muraturi

Pepenele rosu, prin continutul ridicat de apa hidrateaza organismul, fiind un aliat de nadejde in lupta cu temperaturile ridicate din acest sezon Sa nu uitam nici faptul ca apa din fructe are beneficii superioare apei plate obisnuite, in ce priveste calitatea, proprietatile, absorbtia si utilizarea ei de catre celulele organismului nostru

Datorita compozitiei sale bogate in apa si electroliti: Na, K, Cl, pepenele rosu stimuleaza diureza intr-un mod natural Pepenele rosu ajuta rinichii sa epureze si sa detoxifice organismul

Capitolul 1 Compozitia chimica

1 1 Fructele

Substante anorganice Continutul in apa variaza intre 89-94%, iar totalul substantelor anorganice (cenusa) are valori foarte mici (0,06% s p ) K este elemental predominant (121 mg % g s u ), urmat de P (12 mg % s p ), Mg, Ca si S Continutul in Fe se ridica la 0,5 mg % g s p Actiunea fiziologica alcalinizanta corespunde unui exces de baze de 2,8 m val % g s p

Potasiul reglează închiderea şi deschiderea stomatelor, reduce pierderea apei prin frunze în timpul transpiratiei şi creşte rezistenta plantelor la secetă

Fosforul are rol în bioenergetica plantelor, intrând în componenta ATP, activează unele enzime şi este util în semnalizarea celulară

Magneziul este componentă structurală a clorofilei, fiind implicat în procesul de fotosinteză; are rol în producerea ATP, este cofactor enzimatic

Sulful este un component structural al unor aminoacizi şi vitamine, este esential pentru activitatea cloroplastelor şi are rol în apărarea contra stresului oxidativ