Biosorbtia

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Biosorbtia.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 62 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Chimie Organica

Cuprins

Introducere 3
Cap. 1 Surse de poluare a apei 6
1.1 Noţiunea de poluare 6
1.2 Poluarea apei 6
1.3 Poluarea cu substanţe radioactive 9
1.4 Principalele surse de contaminare radioactivă a mediului 12
Cap. 2 Biodepoluarea 14
2.1 Bioacumularea 17
2.1.1 Caracteristicile procesului de bioacumulare 19
2.1.2 Bioacumularea: o stare de echilibru dinamic 21
2.1.3 Mecanisme care apar în procesele de bioacumulare 22
2.2 Biosorbţia 24
Cap. 3 Bioacumularea şi Biosorbţia 26
3.1 Clasificarea proceselor de adsorbţie a radioizotopilor 26
3.2 Izoterme de sorbţie simple 27
3.3 Echilibrul sorbţiei 29
3.4 Comparaţie între performanţele biosorbenţilor 31
3.5 Recuperarea unor radioizotopi din ape contaminate prin intermediul procesului de bioacumulare 33
3.5.1 Bioacumularea ionilor UO22+ 33
3.5.2 Bioacumularea radioizotopului 60Co2+ 46
3.5.3 Bioacumularea radioizotopilor 134Cs+ şi 137Cs+ 48
3.5.4 Bioacumularea radioizotopului 90Sr2+ 49
Cap. 4 Îndepărtarea ionilor de uranil din apele reziduale prin intermediul unor culturi de alge 52
4.1 Variaţia gradului de reţinere a unor radiocationi în timp 55
4.2 Dependenţa gradului de reţinere a ionilor radioactivi de volumul suspensiei algale 56
4.3 Variaţia gradului de reţinere a ionilor radioactivi cu concentraţia radioizotopului 58
Bibliografie 62

Extras din document

INTRODUCERE

Începutul acestui mileniu se caracterizează printr-un impact tot mai accentuat al activităţilor umane asupra Terrei, care determină modificări globale ale mediului.

Modificările accentuate ale mediului pe Terra, presiunea crescândă a societăţii asupra elementelor de mediu generează o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi tendinţele de încălzire a climei, datorate efectului de seră, apoi reducerea stratului de ozon, ridicarea nivelului Oceanului Planetar, despăduririle şi procesele de degradare a solurilor, poluarea crescândă şi deşertificarea.

Omul are însă şi un impact pozitiv asupra mediului prin extinderea teritoriilor protejate (în parcuri şi rezervaţii naturale), prin ocrotirea unor specii de plante şi animale pe cale de dispariţie, a unor obiective geomorfologice, geologice şi paleontologice, precum şi prin numeroase lucrări de inginerie a mediului.

Evenimentele produse de fenomene cu putere distructivă, care afectează atât mediul natural cât şi activitatea omului sunt hazardele. Fenomenele pot fi naturale (se produc independent de activitatea oamenilor) şi antropice (datorită activităţilor necorespunzătoare de utilizare a spaţiului geografic).

Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundaţiile, secetele, care au o influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra societăţii şi a mediului înconjurător. Atunci când hazardele produc distrugeri de mare amploare şi pierderi de vieţi omeneşti, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe naturale.

Vulnerabilitatea pune în evidenţă gradul de expunere a omului şi a bunurilor sale faţă de diferite hazarde, indicând nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen. Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieţi omeneşti, al numărului de răniţi, al pagubelor aduse proprietăţilor şi activităţilor economice de către un anumit fenomen natural sau grup de fenomene într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă.

Hazardele antropice sunt legate de activităţile omului şi cuprind:

- hazardele tehnologice sunt legate de activităţile industriale şi de transporturi şi cuprind: incendiile tehnologice, exploziile, scurgerile de substanţe toxice, poluarea aerului, apei, solului, vegetaţiei, faunei datorită utilizării necorespunzătoare a unor substanţe (mai ales din industria chimică, petrochimică, matalurgiei feroase şi neferoase, cimentului);

- hazardele nucleare sunt determinate de producerea unor accidente sau de depozitarea inadecvată a substanţelor radioactive;

- hazardele legate de transporturi sunt determinate de accidentele produse în cadrul transporturilor rutiere (cele mai numeroase), aeriene, feroviere, navale;

- hazardele sociale cuprind o gamă largă de fenomene, precum: sărăcia, traficul şi consumul de droguri etc;

- hazardele legate de bombe, grenade, obuze, torpile, mine şi petarde: sunt elemente din timpul celui de al II-lea Război Mondial ce au rămas neexplodate.

Războaiele sunt cele mai grave hazarde antropogene, care produc pierderi de vieţi omeneşti, suferinţe imense, distrugeri ale obiectelor economice şi o accentuată deteriorare a mediului. Conflictele din Vietnam (1960-1975), din Orientul Mijlociu (1980-1988), din Bosnia (1992) şi altele au distrus în câteva ore valori pe care omul le-a creat în zeci sau sute de ani.

Mai avem ca suport Pământul ?

Degradarea accelerată a terenurilor se înscrie printre cele mai grave consecinţe ale impactului antropogen asupra Terrei.

Conform evaluărilor efectuate de instituţiile specializate ale ONU, procesele de degradare datorate eroziunii prin apă, prin vânt, degradarea chimică şi fizică afectează suprafeţe foarte mari, în special în Asia, Africa şi America de Sud, continente care înregistrează cele mai mari ritmuri de creştere a populaţiei.

Poluarea cu radionuclizi şi metale grele din diferite activităţi industriale prezintă un interes major în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Bioremedierea unor astfel de compuşi toxici este tot mai des aplicată fiind considerată ca o alternativă potenţială în recuperarea eficientă a metalelor din efluenţi diluaţi fără a genera deşeuri secundare. Bioremedierea radionuclizilor, a metalelor grele reprezintă o activitate majoră destul de recentă în multe laboratoare de cercetare din mai multe ţări. Comparativ cu metodele convenţionale aceste sisteme bazate pe biomase sunt mai acceptabile din punct de vedere al costului efectiv, au o eficienţă mai mare a detoxificării chiar din soluţii foarte diluate de efluenţi şi minimizează volumul de nămol final. Aceste metode oferă flexibilitatea pentru dezvoltarea tehnicilor nedestructive de desorbţie în vederea regenerării biomasei şi/sau recuperarea cantitativă a metalului. Astfel de preocupări sunt organizate în cele mai multe din ţările dezvoltate, în care există mari institute specializate pe protecţia mediului. Frecvenţa producerii poluării accidentale impune dezvoltarea direcţiilor de cercetare în acest domeniu şi crearea de specialişti în domeniu.

Fisiere in arhiva (1):

  • Biosorbtia.doc