Chimia și Impotanța Acidului Folic și a Folaților Săi în Nutriție

I. ACIDUL FOLIC ŞI DERIVAŢII SĂI

Acidul folic, sinonime: folacin, vitamina Bc, vitamina B9, factorul Lactobacillus casei.

Formula chimică:

1.1. Introducere:

Primele observaţii cu privire la existenţa unui nou factor alimentar, cu acţiune vitaminică, s-au semnalat în perioada anilor 1931-1932, când s-a constatat că leucopenia şi granulocitopenia maimuţelor poate fi vindecată cu ajutorul unui extract obţinut din drojdia de bere.

În 1931, L.Wills şi B.S.Lond extrag din drojdia de bere un factor antianemic activ pe maimuţă, numit vitamina M (M=monky). Tot în 1931, L.Wills, aflat în India, remarcă efectul favorabil al unui extract din ficat şi drojdii asupra anemiei macrocitare tropicale, concluzionând că această afecţiune trebuie să fie cauzată de lipsa unui factor nutritiv, a unei deficienţe alimentare.

În 1938, P.Day, W.C.Langeston, W.Y.Darby constată că extractul din drojdia de bere este activ şi asupra puilor de găină, stimulând creşterea acestora. A fost numit factor de creştere pentru pui sau “Factor U”. A.G.Hogan şi E.M.Parrott reuşesc să descopere în extractele din ficat un factor antianemic pentru puii de găină, căruia îi dau numele de “Vitamina Bc”(c=chick, pui de găină).

În perioada 1939-1940, E.E.Snell şi W.H.Peterson obţin din ficat un factor de creştere pentru Lactobacillus casei, izolat prin adsorbţie pe cărbune activ (norit) şi eluare cu alcool amoniacal şi îl denumesc “factor L.Casei”sau “norit-eluat-factor”.

În 1941, H.K.Mitchell, E.E.Snell, R.J.Williams reuşesc să izoleze din frunzele de spanac acidul folic (folium=frunză), care stimulează creşterea la Streptococcus lactis şi manifestă proprietăţi vitaminice la animale.

Ulterior s-a constatat că factorii nutritivi obtinuţi de diferiţi cercetători din drojdie, ficat, spanac, microorganisme, fac parte din aceeaşi grupă şi s-a propus denumirea lor generică de acizi folici.

Termenul de folaţi este utilizat să desemneze toţi membrii familiei acizilor folici şi a derivaţilor acestora, inclusiv compuşii în care acidul folic este legat de unul sau mai multe resturi de molecule de acid L-glutamic.

Stabilirea structurii chimice a acidului folic a fost efectuată de E.L.Wittle, B.L.O’Dell, J.E.Vandenbelt, J.J.Pfiffner, în 1945, confirmată în acelaşi an prin sinteza de R.B.Angir şi colab., care menţionează că în componenţa acidului folic intră şi unii pigmenţi pteridinici izolaţi anterior din aripile fluturilor precum şi acidul p-amino-benzoic.

În 1962, C.Herbert consumă mai multe luni o dietă deficitară în folaţi şi stabileşte simptomele care apar în starea carenţială. Totodată stabileşte necesităţile de folaţi pentru oamenii adulţi.

Ulterior au fost identificaţi, în 1973, de către W.S.Osborne-White şi R.M.Smith numeroşi factori nutritivi înrudiţi (aproximativ 28) din ficatul de oaie şi şobolan, dintre care o importanţă deosebită o prezintă acizii folinici în reacţiile de transformilare.

În 1991, G.Wald stabileşte efectul favorabil al acidului folic în tratarea unor afecţiuni neuropsihice. În 1992, Butterworth raportează că dozele mari de acid folic ajunse în sânge reduc riscul apariţiei cancerului cervical la femeile infectate cu “papilloma virusul” uman.