Fierul

Fierul este un element chimic, aflat în prima grupă a metalelor tranziționale, notat cu simbolul Fe și are numărul atomic 26, iar masa atomică 56.

Fierul prezintă numeroase stări de oxidare, celemai comune sunt +2 și +3, având configurația electronică [Ar]s23d6.

Numerele de coordinare și stereochimia fierului :

Fe(II) 4 – Td, 6 – Oh, 5, 7 – geometrie complexă;

Fe(III) 4 – Td, 6 – Oh, 5, 7 – geometrie complex

Tetraedrică- N.O. 4 - Ni(II) d8, Co(II) d7, Co(III) d6, Fe(II) d6, Fe(III) d5,

Bipiramidă pentagonală – N.O.7 - Fe(III) d5.

Ionul feros Fe2+ si ionul feric Fe3+participă la reacții de oxido-reducere, prin acceptare sau donare de electroni.

Fierul îndeplininește roluri fiziologice de transport și depozitare, cu posibilități minime de a cataliza reacții oxidative nocive.

Face parte din sistemele proteice hem care transportă oxigenul sub formă de hemoglobină (în celulele roșii ale sângelui) și mioglobina (în mușchi).

Metalele tranziționale formaează combinații complexe cu liganzi cu atomi donori oxigen, azot și sulf.

Prin dubla deprotonare, macrociclurile formează dianioni care sunt liganzi puternici pentru ionii metalici

Fierul trivalent, legat de proteina apoferitină, reprezintă rezerva de fier pentru hemoglobină.

Feritina și transferitina sunt enzime de transport al fierului.

Ionul Fe(II) catalizează decarboxilarea acidului dimetiloxalacetic

Enterobactina prezintă trei radicali de catechină care se pot asocia foarte puternic la un ion Fe(III) pentru a forma un centru octaedric FeO6.

hemoglobina și hemeritrina conțin fier și sunt transportori de oxigen,

mioglobina conține fier și este o depozitară de oxigen,

hemocianina și hemovanadina conțin Cu și sunt transportoare de oxigen.

Fe(II) este oxidat ușor de către oxigenul molecular, în hemogobină el leagă oxigenul fară să își modifice starea de oxidare.