Policlorură de vinil

1. PRODUSUL FINIT

Clorura de vinil, raportată pentru prima data de M.V.Regnault în 1835, a fost obţinută mai întai de Liebig, prin tratarea dicloretanului cu solutie alcoolică de hidroxid de potasiu.

În anul 1912 clorura de vinil a fost obţinută de F.Klatte prin adiţia acidului clorhidric la acetilenă, procedeu care a căpătat o importanţă deosebită pentru obţinerea acestui monomer pe cale industrială.

Primele date legate de polimerizarea clorurii de vinil au fost raportate în 1872 de Baumann. O contribuţie deosebită în studiul procesului de polimerizare a clorurii de vinil şi-a adus-o I. I. Ostromislenski prin lucările sale publicate în perioada 1912-1929.

Importanţa industrială a policlorurii de vinil este relevată de patentele publicate în 1928 de mai multe firme printre care : Carbide and Carbon Chemical Corporation, Du Pont şi I. G. Farben. Aceste patente se refereau însă la obţinerea copolimerilor clorură de vinil-acetat de vinil deoarece policlorura de vinil se descompunea rapid la prelucrarea în topitură.

Homopolimerul clorurii de vinil a căpătat importanţă industrială după descoperirea de către W. L. Semon a rolului tritolilfosfatului ca agent de plastifiere a policlorurii de vinil. Obţinerea policlorurii de vinil plastifiate a determinat dezvoltarea producţiei de policlorură de vinil încă înainte de cel de-al doilea război mondial în SUA şi Germania.

Producţia de policlorură de vinil a luat însă un avânt deosebit după cel de-al doilea război mondial, atingând în ultimii ani 23% din producţia mondială de materiale plastice.

În ţara noastră policlorura de vinil se obţine la Combinatul chimic Râmnicu –Vâlcea, prin procedeul polimerizării clorurii de vinil în suspensie.

1.1. Utilizări

Materialele plastice pe bază de policlorură de vinil sunt sisteme multicomponente care conţin : policlorură de vinil, plastifianţi, stabilizatori, lubrifianţi, coloranţi, materiale de umplutură etc.

Materialele plastice pe bază de policlorură de vinil pot fi clasificate în trei grupe:

• Materiale plastice solide

Din această categorie fac parte:

a). Vinidurul (5% plastifiant)

Se prezintă ca un material dur, termoplastic, bun pentru confecţionarea plăcilor , tuburilor sau a obiectelor presate. Receptura care stă la baza vinidurului este alcătuită din policlorură neplastifiată, stabilizator şi colorant.

Vinidurul se prezintă ca un material dur, cu densitate scăzută, opac, de culoare galben deschis până la brun.

a). Vinidurul (5% plastifiant)

Se prezintă ca un material dur, termoplastic, bun pentru confecţionarea plăcilor , tuburilor sau a obiectelor presate. Receptura care stă la baza vinidurului este alcătuită din policlorură neplastifiată, stabilizator şi colorant.

Vinidurul se prezintă ca un material dur, cu densitate scăzută, opac, de culoare galben deschis până la brun.

Una din cele mai importante proprietăţi ale sale este marea rezistenţă chimică. Rezistenţa chimică a policlorurii depinde foarte mult de puritatea acesteia. Astfel policlorura suspensie, care este mai pură decât cea în emulsie , prezintă o rezistenţă chimică mai mare.

Vinidurul se utilizează la confecţionarea tuburilor, plăcilor, diferitelor obiecte şi aparate.

b). Viniplastul sau vinilinul (25% plastifiant )

Viniplastul este un material solid, termoplastic în compoziţia căruia intră policlorura de vinil, plastifiant ( sau amestecuri de plastifianţi ), stabilizatori, coloranţi, materiale de umplutură etc. Se obţine sub formă de plăci , tuburi, folii şi bare pentru sudură.

Vinilplastul se obtine prin plastifiere termică, prin vălţuire, calandrare , extruder sau presare .

Fabricarea vinilplastului prin metoda calandrării cuprinde următoarele faze: cantărirea ingredienţilor , amestecarea uscată în mori cu bile, plastifiere la cald, transport pe benzi rulante şi valţuri, calandrare şi răcire.

Se utilizează în construcţii, ca material anticoroziv, la confecţionarea ambalajelor pentru materiale corozive, în electrotehnică la izolarea cablurilor, în industria alimentară şi în medicină ca ambalaj, în industria constructoare de maşini etc.