Tehnologia Pesticidelor

CAPITOLUL I

TEMA DE PROIECTARE

Să se proiecteze instalatia tehnologică de obtinere a benzoatului de benzil printr-un proces continuu cu o capacitate de 12000 tone/an.

CAPITOLUL II – TEHNOLOGIA DE FABRICARE

2.1. PREZENTAREA PROIECTULUI. IMPORTANŢA ECONOMICĂ. DIRECŢII DE VALORIFICARE

Benzoatul de benzil este un ester aromatic răspândit în mai multe plante tropicale, făcând parte din compaziţia esenţelor din aceste plante.

Esterul are în stare pură un slab miros aromatic, dar combinat cu plante cu alte substanţe – tot cu nucleu aromatic – conferă plantelor respective arome specifice, funcţie de natura esenţei.

Important este că benzoatul de benzil aflat în compoziţia esenţelor naturale scade simţitor volatilitatea celorlalte (esenţe) substanţe care se află în esenţă. Aceasta a sugerat şi folosirea benzoatului de benzil ca stabilizator al esenţelor artificiale al uleiurilor eterice preparate sintetic. Cercetările făcute asupra esenţelor naturale au ăermis identificarea benzoatului de bezil. Astfel, studiul cromatografic al esenţei extrase din florile de iasomie, au pus în evidenţă prezenţa în această plantă a benzoatului de benzil, alături de alcoolul benzilic, linalcool şi acetat de butil.

Mirosul parfumat al florilor unor plante este rezultatul acţiunii combinate a mai multor substanţe, reunite în ceea ce se numeşte esenţă. În fiecare esenţă există un component care imprimă esenţei un parfum specific. Acest component se numeşte „ principiul activ al esenţei”.

Principiul activ al iasomiei este iasmona, care s-a obţinut prin sinteză în 1933 de către Truff şi Wuner. Formula iasmonei este:

Substanţele mirositoare se caracterizează prin aceea că au în moleculă grupe numite osmofore. Grupele osmofore sunt: - OH,=O, -OCH3, -NO2. Uneori aceste grupe se pot înlocui între ele, fără a schimba mirosul esenţei. De exemplu, în molecula vanilinei se poate înlocui gruparea carbonilică cu grupa cian sau grupa amilică fără ca substanţa să-şi schimbe mirosul.

Vanilina

Poziţia reciprocă a funcţiilor, existenţa sau poziţia unei legături duble, izomerii stoechiometrici, pot schimba considerabil mirosul unei substanţe (de exemplu eugenol – isoeugenol). Saturarea unei duble legături distruge adesea mirosul, iar ciclizarea îl sporeşte. Între derivaţii aromatici, cei cu două grupe osmofore în orto şi para, sunt foarte mirositori. Dacă grupele osmofore se găsesc în meta, produsele sunt inodore. Când molecula are trei grupe osmofore, poziţiile cela mai indicate pentru obţinerea unui produs cu volatilităţi olfactive ridicate sunt 1, 2, 3.

Benzoatul de benzil se găseşte răspândit în multe plante tropicale şi în unele plante caracteristice zonei temperate. Astfel el a fost identificat în esenţa Ylang – Ylang, extrasă din planta Uvaria Odorata care creşte în China şi în insulele Yova. În această esenţă, benzoatul de benzil se găseşte alături de linalcool, p-metil tolil ester şi acetatul de benzil. Alte plante în care se găseste benzoatul de benzil sunt: garoafele si zambilele. Esenta de zambile, cu greutatea specifică 1,0423 si indicele de refractie nD20=1,4981 contine alături de alcoolul benzilic si benzoat de benzil încă nouă substante aromate.

O plantă în care se află cantităti mari de benzoat de benzil este Amila fimula. Uleiul aromatic extras din lemnul acestei plante, contine aproape numai benzoat de benzil si salicilat de benzil. Lemnul Anilei filmulei contine 1-3% ulei aromatic si o cantitate foarte mică de terpine. Spectrul cu IR al ciclului aromatic are două picuri la 5 si 6, picuri corespunzătoare salicilatului, respectiv benzoatului de benzil. Acesti doi compusi sunt de obicei asociati în esentele plantelor tropicale, de exemplu într-o plantă apartinând speciei Amiba. Petalele acestei plante contin pe lângă esteri, n-dotricantonal, acetat de dotricantonal, acid n-dotricantonal.