Analiza riscurilor în industria alimentară

Prezentarea sectorului alimentar din România

Analiza riscurilor tuturor afacerilor din România nu este un lucru tocmai ușor de întreprins. Numărul foarte mare de sectoare economice și caracteristicile foarte diferite ale fiecăruia fac o abordare a riscului aproape imposibilă. De asemenea, inclusiv riscurile cu care se confruntă firmele din fiecare domeniu nu sunt aceleași. Dacă la nivel de macro-riscuri cum sunt riscul de țară, riscul politic se poate pune un diagnostic comun, la nivel de micro-riscuri: riscul de firmă, de plan de afaceri sau de produs pot fi foarte diferite.

Din acest motiv, și anume faptul că la nivelul unei întregi economii nu se poate face un diagnostic al riscului și nici propuneri de ameliorare a lui, am decis să tratăm în cadrul prezentei lucrări riscurile în afaceri la nivelul unui sector economic. Am ales pentru această cercetare un domeniu reprezentativ pentru economia națională și anume industria alimentară.

Tipurile de riscuri prezente în sectorul alimentar:

a) Riscurile naturale.

Factorii naturali nu afectează în mod direct industria alimentară, dar în urma pagubelor pe care le produc diverse fenomene extreme precum seceta prelungită, inundațiile, grindina, temperaturile extreme asupra principalei surse de aprovizionare care este producția agricolă, apare o propagare a efectelor negative în avalul canalului de distribuție a produselor agricole. Înregistrarea unei producții agricole mai mici decât cea previzionată poate avea ca efect o scădere a încasărilor din industria alimentară, chiar dacă prețurile sunt majorate. În România riscurile naturale sunt foarte mari, datorită succesiunii perioadelor de secetă cu cele de inundații.

Alți factori de risc natural ce pot afecta sectorul alimentar sunt cei biologici și anume insecte, rozătoare, viruși, bacterii ce pot afecta produsul alimentar în orice stadiu al prelucrării sale.

b) Riscurile politice.

Acestea decurg din modificările strategiei, tacticii și a acțiunilor curente ale factorilor politici din propria țară (la nivel național, regional și local), din țările cu care întreprinderea are contracte directe și indirecte și ale marilor organizații internaționale. Cele mai frecvent manifestate riscuri politice sunt independente de acțiunile întreprinderii și pot fi:

- riscuri de restrângere a importurilor și/sau exporturilor;

- riscul limitării transferului valutar;

- riscul refuzului admiterii produselor firmei pe teritoriul anumitor state.

Aceste prime trei categorii de riscuri în cazul relațiilor economice internaționale pot apărea în cazul în care țara importatoare pentru a-și apăra economia națională decide să ia măsuri de apărare comercială: măsuri antidumping, măsuri de salvgradare și măsuri antisubvenție. La nivelul agenților economici români principalul risc nu provine din impunerea de bariere tarifare sau netarifare, ci din înlăturarea lor. Libera concurență cu agenții economici din Uniunea Europeană poate avea efecte negative asupra agenților economici autohtoni, dacă aceștia nu reușesc să vină cu oferte pe piață cel puțin la fel de atractive. Un alt risc politic ce apare o dată cu integrarea în Uniunea Europeană, ar fi ca țara noastră să fie implicată fără voia ei într-un război comercial cu mari puteri economice precum SUA, China sau țările din Asia de Sud-Est.

- riscul referitor la sechestrarea și/sau rechiziționarea unor bunuri aparținând unor agenți economici străini. Acest risc se poate datora modificării standardelor de calitate din țara respectivă fără ca agentul economic afectat să fie anunțat în prealabil.