Aprovizionarea și relația cu furnizorii

Capitolul I

Aprovizionarea si relatia cu furnizorii.

1.1 Aprovizionarea este componenta a functiunii comerciale a intreprinderii.

Intreprinderea are un numar de sase functiunii care contribuie la buna conducere a acesteia. Principalele functiunii ale intreprinderii sunt :

-comerciala : cumparari, vanzari

-tehnica, productie, transformare

-financiara : cautarea si administrarea capitalului

-securitate : protectia bunurilor si persoanelor

-contabilitate : inventar, bilant, pret cost

administrativa.

Aprovizionarea cuprinde : procurarea produselor si serviciilor de care intreprinderea are nevoie, care sa fie de calitate, sa aiba un pret bun.

Procesului de productie intr-o unitate economica impune organizarea activitatii de aprovizionare cu mijloace materiale de tipul materiei prime, materialelor, combustibil, energie, apa, utilaje si masini.

Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale trebuie astfel facuta încât sa contribuie la asigurarea completa, complexa si la timp a a tuturor nevoilor necesa pentru realizarea procesului de productie.

Trebuie sa asigure conditiile optime de depozitare a resurselor materiale, utilizarea rationala a resurselor materiale pentru a se tine sub control stocurile necesare productiei.

Pentru îndeplinirea acestor cerinte, conducerea întreprinderii poate realiza organizarea aprovizionarii tehnico-materiale dupa unul din urmatoarele sisteme:

- sistemul functional,

- sistemul de organizare pe grupe de materiale,

- sistemul de organizare în functie de destinatiade consum a resurselor materiale,

- sistemul mixt de organizare a activitatii de aprovizionare.

Conform sistemului functional, activitatile sunt grupate functional pe urmatoarele sectoare si anume:

-sistemul de programare,

-sistemul de materiale,

-sistemul de depozite de mariale.

În cadrul sistemului de organizare pe grupe de materiale, se constituie sectoare de aprovizionare-depozittare pentru fiecare grupa principala de materiale, iar fiecare sector curpinde în aceasta organizare totalitatea activitatilor pe care le solicita aprovizionarea si depozitarea grupei respective, adica stabilirea necesarului de materiale, depozitarea si alimentarea sectiilor.

Sistemul de organizare în functie de destinatia de consum a resurselor materiale se aplica în situatia în care materialele ce se consuma difera de la o sectie la alta, în acest scop organizându-se sectoare care se ocupa cu aprovizionarea si depozitarea materialelor pentru fiecare sectie în parte.

Sistemul mixt de organizare a aprovizionarii tehnico-materiale presupune ca pentru unele resurse materiale, în special pentru materialele auxiliare sa se constituie sectoare speciale de aprovizionare, depozitare, aferente grupelor respective de materiale iar la alte materiale, mai ales cele principale, sa se organizeze sectoare care sa se ocupe de aprovizionarea si depozitarea pentru fiecare sectie.

În activitatea de elaborare a programului de aprovizionare se parcurg doua etape:

A. Etapa de pregatire a întocmirii programului de aprovizionare : in cadrul ei se culeg si se prelucreaza toate datele necesare întocmirii programului.

Astfel se stabileste lista de resurse materiale pentru produsele si lucrarile prevazute în programul de productie. Lista de resurse materiale cuprinde toate categoriile de materii prime, energie, apa, abur si combustibil de care are nevoie unitatea economica, grupate dupa anumite principii si indexate dupa un anumit sistem de indexare.

Norma de consum specific de aprovizionare reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazuta pentru consum specific de aprovizionare reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material prevazuta pentru consum în scopul obtinerii unei unitati de produs sau executarii unei unitati de lucrari în anumnite conditii tehnico-organizatorice specifice unitatii economice.

B. A doua etapa - elaborarea propriu-zisa a programului de aprovizionare.

Organizarea aprovizionarii tehnico-materiale cuprinde doua parti:

- necesarul de resurse materiale,

- sursele de acoperire a necesarului de resurse materiale.

In partea de necesar de resurse materiale trebuie sa se fundamenteze urmatorii indicatori:

- necesarul propriu-zis pentru fabircarea productiei programate,

- stocul la sfârsitul perioadei de program,

- necesarul total de resurse materiale.

In partea de resurse, pentru acoperirea necesarului de resurse materiale se curpind urmatorii indicatori:

- stocul de la începutul perioadei de program,

- resursele interne ce pot fi folosite în cursul anului,

- necesarul de aprovizionat.

Dimensionarea corecta a stocurilor de resurse materiale influenteaza pozitiv ritmicitatea productiei si viteza de rotatie a mijloacelor circulante.

Functiunea comerciala a unei intreprinderi este componenta principala pentru ca are un rol important in realizarea profitului. Pentru ca scopul infintarii unei intreprinderii este realizarea profitului.

Strategii de aprovizionare.

Prin strategiile de aprovizionare se urmăreşte asigurarea unui echilibru intre necesarul de consum ale unităţilor economice cu resursele materiale ce pot fi achiziţionate in scopul indeplinirii obiectivelor de ansamblu ale unitatilor respective.

In cadrul strategiei se evidenţiază atât obiectivele cât şi modalităţile de acţiune pe termen scurt, mediu şi lung.

Obiective:

Cele pe termen scurt urmăresc acoperirea integrală a necesarului de consum, cu alte cuvinte – asigurarea completă şi complexă a cererilor de consum ale unităţilor economice cu resurse de cea ma bună calitate şi nu in ultimul rând la preţuri avantajoase.

Cele pe termen mediu urmăresc desfăşurarea unor activităţi de creştere a profitabilităţii, crearea unor avantaje in asigurarea materială prin stimularea concurenţei intre furnizori, derularea unor negocieri previzionate.

Cele pe termen lung urmăresc luarea unor decizii privind fabricarea de noi produse, renunţarea la unele produse existente, retehnologizare, extinderea pieţelor de desfacere etc.

Obiectivul de bază: acoperirea completă şi la timp a cererilor de consum ale unităţilor economice cu resurse materiale ce vor fi achiziţionate de la furnizori care oferă facilităţi in vânzarea acestora, care prezintă un grad crescut de siguranţă si, nu in ultimul rând cu costuri minime de achiziţie şi depozitare.