Asigurarea celor Patru Libertăți Principale de Circulație ale Pietei Interne

1. Asigurarea celor patru libertăţi principale de circulaţie ale Pietei Interne

Libera circulaţie a mărfurilor

Scopul creării uniunii vamale l-a reprezentat realizarea liberei circulaţii a mărfurilor, în sensul de a asigura condiţii identice de circulaţie a produselor în ţările comunitare, indiferent de unde provin. Acest deziderat a fost realizat de abia în anul 1993, de când mărfurile pot traversa liber frontierele intercomunitare. Conceptele de import şi export nu mai există în relaţiile dintre ţările membre, ci sunt folosite numai în relaţiile cu terţii.

Libertatea fundamentală a pieţei unice este reprezentată de libera circulaţie a mărfurilor, care garantează comerţul liber cu mărfuri între membrii UE prin eliminarea tuturor barierelor tarifare si a tuturor restrictiilor cantitative la import şi export intre statele membre (taxă, cotă, tarif de import), printre care şi cerinţele tehnice pe care un produs trebuie să le satisfacă pentru a intra pe o piaţă

Acest lucru s-a realizat progresiv pana in 1993, Comunitatea avand si capacitatea de verificare a respectarii acestor reguli si de sanctionare a statelor care ar fi luat masuri neconforme cu prevederile comunitare. In acest domeniu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a avut un rol esential.

Liberalizarea circulaţiei mărfurilor nu înseamnă o liberalizare şi a controlului asupra calităţii lor. Acest control rămâne încă o necesitate pentru respectarea standardelor privind: normele de securitate, specificităţile tehnice, normele de mediu înconjurător şi de sănătate a produselor etc.

Desfiinţarea barierelor vamale a necesitat elaborarea Tarifului Vamal Comun (T.V.C.), care trebuia să se conformeze prevederilor GATT. Deoarece există pericolul ca acelaşi tarif vamal să fie aplicat şi interpretat în mod diferit, în funcţie de regimul vamal din fiecare ţară, a fost necesară armonizarea legislaţiilor vamale naţionale, fapt realizat în mod treptat, pe parcursul mai multor ani, şi finalizat la 1 ianuarie 1993, moment din care toate formalităţile vamale au fost suprimate în relaţiile dintre ţările membre. Companiile pot sa isi vanda produsele oriunde pe teritoriul Statelor Membre si consumatorii pot sa le cumpere de unde doresc fara taxe suplimentare.

“Vechea abordare”, care stabilea detalii tehnice precise pentru fiecare produs, s-a dovedit a fi greu de implementat şi a fost înlocuită de “noua abordare”, care stipulează doar cerinţele esenţiale de îndeplinit de un produs şi care stabileşte că acceptarea unui produs pe piaţa unui Stat Membru atrage acceptarea sa automată pe pieţele tuturor celorlalte state. Acolo unde nu există armonizare, se aplică principiul recunoaşterii reciproce, care a fost stabilit printr-o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie în cazul Cassis de Dijon. Acest principiu menţionează că atunci când un produs este fabricat sau vândut legal într-un Stat Membru, nu i se poate interzice accesul pe piaţa altui Stat Membru.

Transpunerea legilor europene în legislaţia naţională este necesară pentru bunul mers al pieţei unice; Comisia Europeană monitorizează cu atenţie adoptarea legilor şi impune sancţiuni dacă acestea nu sunt adoptate. Fiind conştient de importanţa unei bune funcţionări a pieţei unice, Comitetul Economic şi Social a instituit un organism permanent, Observatorul Pieţei Unice, pentru a monitoriza modul în care Statele Membre îşi îndeplinesc obligaţiile legate de acest aspect. Acest organism atrage atenţia asupra deficienţelor de adoptare a legilor europene ca legi naţionale şi aduce în discuţie probleme specifice pe care Comisia sau alte instituţii europene trebuie să le rezolve.

1.1.2. Libera circulaţie a serviciilor

O altă coordonată a pieţei unice strâns legată de circulaţia liberă a mărfurilor o reprezintă libera circulaţie a serviciilor, care a fost realizată din anul 1986. Se apreciază că serviciile deţin circa 60% din totalul locurilor de muncă disponibile, reprezentând sectorul comunitar cu cel mai mare potenţial al utilizării forţei de muncă 65% si generează 62% din produsul intern brut comunitar, faţă de 35% cât reprezintă ponderea industriei şi agriculturii. Este singurul sector în care atât gradul de ocupare al forţei de muncă cât şi performanţa sunt în creştere. Totuşi este şi un sector în care libera circulaţie este departe de a fi complet realizată

Libera circulaţie a serviciilor permite furnizorilor să presteze servicii dintr-un Stat Membru în altul fără să fie nevoie ca furnizorul să fie stabilit în ţara consumatoare. Libertarea de stabilire şi libertatea de a presta servicii au un impact direct, căci Statele Membre trebuie să îşi modifice legislaţia care guvernează aceste zone.

Libera circulatie a serviciilor presupune dreptul de libera prestare a serviciilor si dreptul de stabilire in orice stat al Uniunii atat pentru intreprinderi, cat si pentru lucratorii individuali, drepturi recunoscute si garantate cu anumite limitari.

Liberalizarea serviciilor s-a făcut ceva mai lent în comparaţie cu alte sectoare, fiind necesare măsuri treptate importante în vederea liberalizării transporturilor, serviciilor bancare şi financiare, a asigurărilor, serviciilor de investiţii, telecomunicaţiilor şi turismului.