Ciocolata - un aliment esențial pentru sănătatea ta - Michel Montignac

Prin intermediul acestei cărţi, Michel Montignac ne informează cu privire la toate perioadele de respingere si acceptare a ciocolatei. Începând cu istoria ciocolatei si ajungând până la efectele pe care aceasta le are asupra sanătătii noastre.

Cartea este formată din trei părti, sase capitole si o sectiune cu 20 de retete savuroase cu ciocolata Montignac.

Prima parte, primul capitol ne prezintă istoria ciocolatei, capitol din care aflăm evolutia acesteia din perioada în care arborele-de-cacao a început să fie cultivat (secolul VI d. Hr.) de populatiile maya din peninsula Yucatan si până în epoca actuală, când ciocolata a încetat să mai fie apanajul câtorva privilegiati.

Arborele-de-cacao a fost una dintre bogătiile aduse din Lumea Noua de către cuceritorii spanioli, ajungând la o inăltime ce variază între 4 si 12 m, cu o scoartă fină, de culoarea scortisoarei, cu reflexe argintii. Acesta iubeste umiditatea, căldura si are nevoie de umbră, iar florile lui sunt mici, de un roz bătând spre rosu. Fructele sunt mari, de circa 20 cm lungime, acoperite de o coajă groasă. În interior, fructul – cu pulpa lăptoasă si vâscoasă – contine aproximativ 50 de boabe de cacao. Pe an se obtin 2 recolte, în iunie si octombrie, iar după ce boabele sunt supuse fermentării pentru a-si căpăta aroma specifică si pentru a-si pierde amăreala, sunt uscate, curătate si stocate în saci de pânză pentru a fi trimise în cele patru colturi ale lumii.

Ajungând din ce în ce mai cunoscută, ciocolata devine si mai cerută, doar că lucrătorii din ciocolaterii nu aveau un randament prea mare, asa că se caută solutii pentru această problemă. Astfel, în 1732, Buisson inventează o masa orizontală, înaltă, încălzită cu mangal, care le îngăduia muncitorilor care lucrau în picioare să macine boabele de cacao fără să obosească. În 1770 Pelletier inventează prima ciocolaterie industrială, în 1778 Dore inventează prima instalatie hidraulică pentru măcinarea pastei de cacao si amestecarea ei cu zahă, în 1811 Poincelet inventează un amestecator de boabe, iar în 1819 acesta adaugă si o pompă cu aburi care permitea realizarea unei productii de 73 de kg de ciocolată, în 12 ore. În 1842, la Noisiel-sur-Marne, Antoine Menier a pus bazele primei ciocolaterii mondiale, iar în 1869 producea până la 3850 de tone de ciocolată; iar în 1828 Van Houten a brevetat prima cacao sub formă de pudră. Primele tipare în care putea fi turnată ciocolata au aparut in 1855.

Datorită unor fabricanti care au început să producă ciocolată falsă, se publică la data de 9 martie 1954, în Monitorul Oficial, decrete care precizau definitia exactă a ciocolatei, a pudrei si a untului de cacao.

A doua parte a cărtii este formată din două capitole. În primul ne infatisază compozitia si prepararea ciocolatei, iar în al doilea ne sunt prezentate afectiunile care se pot trata, într-un mod sau altul, cu ciocolată.

În primul capitol ne este prezentată compozitia ciocolatei, care era în principal formată din cacao, zahăr si terci de porumb, dar si din mirodenii precum piper, vanilie, scortisoară, cuisoare, anason, rocou, alune, migdale, mosc, urechiuse si păstăi de campeche.

Aflăm însă si cum preparau indigenii amestecul de cacao cu celelalte ingrediente. Întâi le măcinau pe o piatră plată, numită matate. În prealabil toate ingredientele, în afară de rocou, fiind măcinate pentru a putea fi mai usor transformate în pulbere. Apoi praful de cacao cu restul ingredientelor erau puse într-un recipient numit “corabie” si amestecate cu o lingură. Pasta obtinută era din nou măcinată, pe o piatră sub care ardea un foc mocnit, iar la sfârsit se adaugă rocou măcinat. Când pasta devenea aproape lichidă, era turnată cu lingura pe foi de hârtie pentru a capata forma unor batoane, când avea să se răcească si întărească. Se mai dau câteva exemple asemănătoare de preparare a ciocolatei, din Spania, care se consumă si sub formă de bautură rece sau caldă.

Al doilea capitol ne prezintă afectiunile în care ciocolata constituie un rol important în vindecare. Câteva dintre acestea sunt: tulburari digestive, boli pulmonare si cardiovasculare, scorbut, boli de nervi. Chiar si în afectiunile ginecologice ciocolata este prezentă datorită celor ce credeau că prin consumul acesteia se creste fertilitatatea, conceptie total gresită. Ciocolata a fost considerată si un elixir al tineretii fără bătrânete. Calyus declara că ciocolata este capabilă să păstreze sănătatea si să prelungească viata bătrânilor. Dar în 1825 Boutigny considera că ciocolata este mai mult un aliment decât remediu si recomanda să fie consumată cu moderatie.

Încă din 1720 Calyus era de părere că medicamentele puteau fi prezentate sub o formă mai agreabilă, dar si cu un gust mai bun, dacă erau introduse în ciocolată, idee ce este pusă în practică abia în 1812 datorită lui Buc’hoz. Ciocolatierii si farmacistii constatau o imensă sursă de câstig, asa că încep să producă o multitudine de tablete de ciocolată medicinală, folosite în tratarea diferitelor afectiuni precum oboseala, anemia, constipatia, tusea. Pentru fiecare afectiune ne sunt prezentate exemple, dintre care mentionez: pentru oboseală (ciocolata cu ambra, analeptică cu salep de Persia, antiasmatică feruginoasă, tonifiantă dar si ciocolata analeptică cu gluten etc), pentru bolile pulmonare (ciocolata pectorală si stomahica cu osmazom, pectorală si eutrofica si ciocolata cu lichen de Islanda), pentru fortificarea stomacului (ciocolata stomahica cu extract de cachou), pentru combaterea constipatiei (ciocolata purgativa Montpellier si de Charles, ciocolata purgativa cu magnezie), pentru calmarea nervilor (ciocolata calmanta cu lapte de migdale), pentru eliminarea viermilor (ciocolata vermifuga cu santonina), pentru calmarea febrei (ciocolata antiflogistica), pentru tratarea sifilisului (ciocolata antisifilitica cu sublimat coroziv) si pentru întărirea inimii (ciocolata cu digitalina). Apoi sunt prezentate cazurile în care fiecare dintre aceste ciocolate sunt folositoare. Spre exemplu ciocolata cu magnezie este indicată pentru combterea durerilor de cap si de urechi, în afectiuni ale ochilor, bronhiilor si plămânilor, în răceli si guturaiuri; pentru usurarea digestiei; pentru tratarea bolilor de piele si a salivatiei anormale; pentru persoanele cu tulburari digestive cauzate de sedentarism etc.

Ne sunt date si cateva retete, cea mai interesantă fiind cea pentru ciocolata albă, aparută în 1866, care are ca ingrediente: zahăr 3500 g, tapioca 670 g, arpacas 612g, lichen (praf) 112 g, tinctură de vanilie 2 pastai si apă distilată de lichior de cacao 670 g.

Partea a treia este formată din trei capitole, în primul ni se explică procesul de fabricare al ciocolatei dar si arta degustarii acesteia, terminand cu un studiu efectuat pe 22 de “ciocolatomani”, în al doilea capitol sunt câteva întrebări uzuale despre ciocolată, iar în ultimul ni se aduc în prim-plan virtutile necunoscute ale ciocolatei.