Comerțul cu amănuntul

Introducere

In cadrul sistemelor de distribuţie a

mărfurilor comertul cu amanuntul reprezinta o verigă intermediară în fluxul relaţiilor producător-consumator

Continutul activitatii de comert

In “Managementul marketingului” Philip Kotler încearcă o conturare pornind de la ideea potrivit căreia “noţiunea de comerţ cu amănuntul include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali, spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale”.

Potrivit părerii specialistului respectiv, “orice organizaţie care practică acest gen de comerţ - fie că este vorba de producători, detailişti sau grosişti efectuează comerţ cu amănuntul”, necontând “cum sunt vândute mărfurile sau serviciile (de către vânzător sau prin poştă, cu ajutorul telefonului sau prin utilizarea unui automat de vânzare) şi nici unde sunt vândute acestea (într-un magazin, pe stradă sau la domiciliul consumatorului)”.

Într-o formă clasică, dicţionarele de specialitate definesc comerţul cu amănuntul ca o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, în general în cantităţi mici şi în stare de a fi întrebuinţate.

Economia modernă a generat însă noi exigenţe faţă de comerţul cu amănuntul, determinându-l ca, alături de vânzarea propriu-zisă, să includă în preocupările sale şi realizarea unor servicii care să ducă la îmbunătăţirea sistemului de satisfacere a nevoilor consumatorilor sau utilizatorilor finali şi, implicit, la creşterea gradului de satisfacţie a acestora.

Este vorba de:

servicii pe care le pot realiza înşişi comercianţii cu amănuntul - consulting, ajustajul unor produse etc,

servicii ce sunt asigurate împreună cu alte unităţi de specialitate - asigurarea transportului mărfurilor la domiciliul consumatorilor, instalarea şi garanţiile postcumpărare, asistenţa socială, diverse servicii personale (frizerie, coafură) etc

Ultimele evoluţii ale activităţii comerciale conturează chiar o interferenţă voită în cadrul proceselor de vânzare a bunurilor cu serviciile destinate satisfacerii anumitor nevoi, cum ar fi, de pildă, vânzarea diferitelor bunuri de folosinţă îndelungată şi asigurarea unor abonamente privind întreţinerea acestora, atât în perioada de garanţie, cât şi postgaranţie, organizarea sărbătoririi unor evenimente familiale sau, în general, servitul mesei la domiciliu etc.

Pe lângă relaţiile economice de schimb, comerţul cu amănuntul presupune şi relaţii juridice, bancare, prestări de servicii, precum şi relaţii de muncă. Prin intermediul unor asemenea relaţii, comerţul cu amănuntul se integrează mecanismului de piaţă, fiind direct conectat cu toate cele patru componente ale pieţei globale: piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa capitalurilor, piaţa schimburilor monetare şi piaţa forţei de muncă.

Desfăşurând o activitate bine delimitată în procesul distribuţiei mărfurilor comerţul cu amănuntul prezintă o anumită specificitate dată de următoarele elemente: mărfurile care se vând prin comerţul cu amănuntul sunt destinate în cea mai mare parte consumului individual; vânzarea-cumpărarea are loc prin intermediul relaţiilor băneşti; mărfurile se desfac în partizi mici, corespunzător consumului unei persoane sau familii într-o anumită perioadă de timp; prin vânzarea lor, mărfurile părăsesc sfera circulaţiei, intrând în sfera consumului.