Comerțul Electronic

1. Introducere

Comertul electronic se poate defini ca fiind o activitate comerciala în care o firma (comerciant) foloseste Internetul pentru a-si prezenta si vinde produsele catre clientii sai.

Primele forme de comert electronic existente de câteva decenii se bazau pe retele private, telefonice si retelele între companii. Etapa urmatoare a comertului electronic dateaza din anii ’95-’96 si reprezinta vânzarea cu amanuntul catre consumatori. Din 1995, companii cu nume de rezonanta precum Dell, Cisco si Amazon au pornit o campanie agresiva de utilizare comerciala a Internet-ului. Au aparut primele site-uri Web comerciale care ofereau acces rapid si facil la informatii despre produse, dar nimic mai mult, fiind doar niste vitrine mobile, fara legatura, din cyberspatiu. Un alt val al evolutiei comertului electronic a adus posibilitatea de a trimite comenzi sigure, utilizând carti de credit. În aceasta perioada au fost integrate aplicatiile de retea cu bazele de date oferind consumatorilor posibilitatea de a accesa o cantitate considerabila de informatii si de a furniza optiuni convenabile pentru achizitii. Nivelul actual al comertului electronic a devenit posibil datorita dezvoltarii produselor software, a marilor producatori de baze de date care si-au orientat produsele catre Web, a legaturilor din ce în ce mai performante dintre browser-e si bazele de date precum si a perfectionarii protocoalelor de securitate.

În general procesul de vânzare-cumparare online se desfasoara astfel:

Comerciantul îsi deschide un site de Internet pe care îsi prezinta detaliat produsele si conditiile comerciale (preturi, termene de livrare, garantie etc.)

Cumparatorul intra pe acest site, gaseste produsul cautat si transmite o comanda catre comerciant, specificând produsele, cantitatile comandate, modalitatea de plata si adresele de livrare si de facturare. În cazul platii cu card, pe o pagina securizata, cumparatorul îsi introduce si datele cardului.

Dupa verificarea veridicitatii datelor din comanda, comerciantul livreaza marfa catre cumparator, încasând contravaloarea acesteia fie de pe cardul cumparatorului, fie la livrarea produselor sau chiar în avans în unele cazuri.(1)

Multi oameni considera comertul electronic ca fiind orice tranzactie comerciala condusa electronic pentru cumpararea unor produse cum ar fi carti, CD-uri, bilete de calatorie si altele. Dar, comertul electronic se refera nu numai la noile achizitii comerciale, ci si la totalitatea activitatilor care sustin obiectivele de marketing ale unei firme si care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzari, plati, activitati post-vânzare, servicii catre clienti, etc. Aceasta evolutie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveste crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente si, în special, asupra potentialului pietei fortei de munca si a gradului de ocupare a acesteia în viitor.

2. Modele comertului electronic

Comertul electronic este raspândit astazi în diferite forme, una dintre cele mai semnificative modalitati de grupare fiind în functie de natura tranzactiei. Corespunzator acestui criteriu, se disting urmatoarele modele de comert electronic:

Figura 1.Modele de comert electronic

Companie-la companie (B-2-B: Business-to-Business) cuprinde toate tranzactiile ce se efectueaza între doi sau mai multi parteneri de afaceri. Aceste tranzactii se bazeaza, de obicei, pe sisteme Extranet, ceea ce înseamna ca partenerii de afaceri actioneaza pe Internet prin utilizarea de nume si parole pentru paginile de web proprii.

Companie-la-client (B2C: Business-to-consumer). Se refera la tranzactiile cu amanuntul catre cumparatori individuali (de exemplu, un cumparator de la Amazon.com este consumator în acest model).

Consumator-la-consumator (Consumer-to-consumer). Este un model în care consumatorii vând direct consumatorilor. De exemplu, persoane care vând proprietati, case, masini, alte bunuri, reclame pe Internet-ul companiei pentru serviciile individuale, vânzari de cunostinte, expertize, licitatii individuale.

Consumator-la-companie (C2B: Consumer-toBusiness). În aceasta categorie sunt incluse persoanele care vând produse sau servicii unor organizatii, precum si cei care cauta vânzatori, negociaza cu ei si, în final, are loc o tranzactie;

Afacerile organizatiilor nonprofit (Non-business). Se refera la actvitatile organizatiilor nonprofit, institutii academice, religioase, sociale, agentii guvernamentale, care folosesc diverse forme ale comertului electronic în vederea reducerii cheltuielilor, îmbunatatirii activitatilor sau a serviciilor prestate. Implicarea guvernelor în activitatile economice au creat modele particulare, de tip guvern-la-cetatean (G2C), guvern-la-guvern (G2G) etc.