Cuprins
- Cuprins
- INTRODUCERE
- Capitolul I
- INTERNET-UL – Infrastructură pentru comerţul electronic
- 1.1 Apariţia Internet-ului 1
- 1.2 Apariţia Internet-ului în România 2
- 1.3 Definirea şi conţinutul comerţului electronic 4
- 1.4 Tipuri de tranzacţii în comerţul electronic 7
- 1.5 Evoluţia comerţului electronic 8
- 1.6 Avantajele şi dezavantajele comerţului electronic 10
- 1.7 Tipuri de site-uri utilizate în comerţul electronic 11
- 1.8 Sisteme electronice şi modalităţi de plată 14
- Capitolul 2
- Instrumente software pentru realizarea unei aplicaţii web
- 2.1 XML: tehnologie pentru schimbul documentelor Web 15
- 2.1.1 Obiectivele limbajului XML 16
- 2.1.2 Utilizarea XML 17
- 2.1.3 Elemente de bază ale limbajului XML 17
- 2.1.4 Sintaxa şi structura logică a unui document XML 21
- 2.1.5 Editarea documentelor XML 22
- 2.2 Limbajul XSL 22
- 2.2.1 Transformarea unui document XML 23
- 2.2.2 Structura unei foi de stil XSLT 24
- Capitolul 3
- Aplicaţie practică: site web
- Implementarea tehnologiilor Web pentru crearea
- unei aplicatii practice 25
- Capitolul 4
- Evoluţia viitoare a comerţului electronic
- 4.1Tendinţele de dezvoltare a comerţului electronic 27
- 4.2Comerţul electronic în România 28
- 4.3Legislaţie si reglementări adoptate pentru
- dezvoltarea comerţului electronic 33
- 4.4Obstacole în calea dezvoltării comerţului
- electronic în România 35
- 4.5Concluzii şi măsuri ce ar trebui întreprinse pentru
- impulsionarea comerţului electronic 36
- ANEXA (Tabele, Grafice, Aplicaţie practică: site web)
Extras din proiect
„Orice afacere în ziua de astăzi concurează în două lumi: o lume fizică cu resurse pe care managerii pot să le vadă şi să le atingă şi o lume virtuală constituită din informaţie. Ultima a dat naştere lumii comerţului electronic, un nou loc de creare a valorii”. Această declaraţie a fost făcută de doi cercetători Rayport şi Sviokla în Harvard Business Review, în anul 1995. Ce s-a întâmplat de atunci? Timp de o decadă, marile companii au realizat comerţ electronic prin reţelele EDI (Electronic Data Interchange), dar multe se confruntă încă cu problema de a transforma comerţul electronic într-un aspect natural al afacerilor lor de zi cu zi. Cel mai probabil, pieţele aşa cum le ştim noi astăzi vor suferi schimbări majore în decadele următoare. Catalistul nedisputat care va promova această schimbare rapidă în Economia Informaţională de astăzi este nimeni altul decât Internet-ul şi toate tehnologiile legate de acesta, care vor permite ca acest fenomen să devină realitate. Formatul unic al Internetului este acela că are potenţialul ca pentru totdeauna, într-o manieră nu foarte subtilă, să schimbe mijloacele tradiţionale prin care tranzacţiile cumpărător - vânzător şi interacţiunile dintre aceştia au avut loc în trecut.
Internet-ul poate fi considerat, pe ansamblu, un set de protocoale de comunicaţie, de modalitaţi de utilizare şi funcţii executate, o bibliotecă imensă de informaţii disponibile sau o modalitate de a „lega” oamenii din întreaga lume, reprezentand o „reţea a reţelelor”, care „acoperă” zone întinse ale planetei. Internet-ul este alcătuit dintr-un număr mare de reţele interconectate care au în comun utilizarea unor protocoale specifice. Transferul de informaţii se face folosind diverse legături între reţele şi diferite protocoale. Din alt punct de vedere, Internet-ul reprezintă o reţea globală de calculatoare.
Capitolul I
INTERNET-UL – Infrastructură pentru comerţul electronic
1.1 Apariţia Internet-ului
Deşi este perceput ca o noţiune nouă, Internet-ul a apărut în Statele Unite, în anul 1958 când Departamentul de apărare a fondat ARPA (Advanced Research Project Agency), o agenţie ale cărei cercetări se axau pe tehnologiile de reţea şi telecomunicaţii. În 1969 s-a creat prima reţea (ARPANET) formată din noduri plasate în patru mari universităţi americane. Prima demonstraţie ARPANET a avut loc în anul 1972, la Conferinţa Internaţională de Calculatoare şi Telecomunicaţii, bucurându-se de un succes important. Însă incompatibilităţile dintre diferitele sisteme de comunicare în reţea au forţat apariţia unor standarde, introduse în cele din urmă de CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare), în 1983. Se are în vedere TCP/IP, protocolul utilizat şi astăzi în comunicaţiile Internet. Totodată CERN a jucat un rol deosebit de important în promovarea Internetului, în special după introducerea conceptului WWW (World Wide Web), bazat pe cercetări mai vechi privind structura informaţiilor şi corelarea lor prin cuvinte cheie şi legături (hypertext). În anul 1992, CERN a pus la dispoziţia publicului primul browser - o interfaţă WWW pentru accesarea documentelor de pe server-e, într-o versiune linie de comandă (asemănător cu MS-DOS). La mai puţin de un an existau deja 50 de server-e Web şi apăreau primele browser-e grafice, la început doar pentru platformele Macintosh şi Unix.
Crearea primului browser grafic, Mosaic, în S.U.A şi distribuirea lui gratuită pe Internet în 1993 a constituit scânteia care a provocat explozia Web-ului. Dezvoltarea Internet-ului în anii 2000 a depaşit cu mult orice previziuni, existand in jur de 12 milioane de calculatoare conectate la el şi aproximativ 600 de milioane de utilizatori.
Ca pondere în populaţia totală, utilizatorii Internet înregistrează o creştere de la 0.63% în anul 1995 la 8% în anul 2002. Din punct de vedere al repartizării utilizatorilor conectaţi la Internet, pe zone geografice, se constată că pe primul loc este America, urmată de Europa, Asia/Pacific, America Latină.
Corespunzător unor studii realizate de organizaţii specializate se estimează că în anul 2002 existau peste 5 milioane de site-uri Web, dintre care 3 milioane publice, însumând 400 milioane pagini cu 700 de milioane de fişiere.
1.2 Apariţia Internet-ului în România
În România, Internet-ul şi-a făcut apariţia abia în anul 1993, evoluţia sa fiind legată, corespunzător datelor prezentate de Institulul de Cercetări în Informatica (ICI), de următoarele evenimente principale:
- 1971 - au demarat la ICI primele studii din România privind reţelele de calculatoare (proiectul CAMELEON);
- 1975 - au fost fabricate primele modem-uri româneşti (Institutul de Proiectări şi Automatizări) şi au fost testate liniile de comunicaţie din România pentru transmisia de date (ICI şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor);
- 1991 - la iniţiativa Academiei Romane, a Ministerului Învaţământului şi a Comisiei Naţionale de Informatică, a fost aprobată finanţarea din bugetul statului alocat cercetării unui proiect de conectare la subreţeaua EARN (European Academic Research Network), având ca prime noduri ICI, Institutul de Fizică Atomică şi Universitatea Politehnica Bucureşti.
- 1992 - primul nod românesc, care a realizat legătura internaţională cu EARN prin Universitatea din Viena, a devenit operaţional la ICI; la acest nod s-au conectat Institutul de Fizică Atomică, Universitatea Politehnica Bucureşti, Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea Tehnică Timisoara; în martie 1993, nodul asigura conectivitatea completă la Internet.
- 1992 - s-a proiectat prima concepţie-cadru a unei reţele pentru cercetare şi învaţămât superior denumită RCN;
- 1993 - în februarie s-a înregistrat domeniul ro ;
- 1993 - în iunie, infrastructura de comunicaţii a Uiversitaţii Politehnica Bucureşti a devenit operaţională (RoEduNet);
- 1993 - a apărut SC EUNET SRL, primul operator comercial Internet din România;
- 1995 - s-au stabilit priorităţile importante pentru Societatea Informaţională din România în cadrul Strategiei de aderare la Uniunea Europeană;
- 1998 - 20.000 de utilizatori au fost inregistraţi pe domeniul ro.
În România, Internet-ul s-a impus greu, in primul rând din cauza insuficienţei suportului material: calculatoare şi echipamente de comunicaţie. Deşi piaţa românească în domeniul tehnologiei informaţiei este foarte dinamica, dimensiunea sa este încă restrânsă ca urmare a gradului redus de dotare cu calculatoare (4,5 calculatoare la mia de locuitori) şi a insuficienţei fondurilor alocate (cheltuielile din acest domeniu fiind de numai 25 de dolari/locuitor, fată de 38 dolari/locuitor în Bulgaria şi 2.500 de dolari/ locuitor în Canada). Această comparaţie reflectă faptul că în ţara noastră dezvoltarea societăţii informaţionale este încă la un nivel scăzut, în raport cu nivelurile altor state consacrate în acest domeniu. Prezenţa pe Internet a populaţiei din România se limiteaza la doar 500.000 de persoane, o cifră mică în comparaţie cu amploarea fenomenului Internet în Europa şi în lume.
Conținut arhivă zip
- Comertul Electronic in Noua Societate Informationala
- BIBLIOGRAFIE.doc
- coperta.doc
- cuprins.doc
- Grafice.doc.doc
- lucrare.doc
- prima pagina.doc
- ~$afice.doc.doc
- ~WRL0003.tmp