Cuprins
- Introducere
- Capitolul 1-Consideratii generale cu privire la comertul exterior
- 1.1 Definirea conceptului de comerţ exterior
- 1.2 Locul comerţului exterior în economie
- 1.3 Fluxuri comerciale internaţionale
- Capitolul 2-Consideratii generale cu privire la politica comerciala
- 2.1 Concept, trasaturi si instrumente ale politicii comerciale
- 2.2 Instrumente de politică comercială de natură tarifară
- 2.3 Instrumente de politică comercială de natură netarifară
- 2.4 Politica comercială promoţională şi de stimulare a exporturilor
- 2.5 Regimurile vamale
- Capitolul 3-Comertul exterior al Frantei
- 3.1 Volumul valoric al comerţului exterior şi soldul balanţei comerciale in perioada postbelica
- 3.2 Structura fizică a exporturilor şi importurilor
- 3.3 Orientarea geografică a exporturilor şi importurilor
- 3.4 Principalele ţări partenere în comerţul exterior (la export şi import)
- Capitolul 4-Politica comerciala in Franta din perioada postbelica
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
Franta, cea mai mare tara a Uniunii Europene, se intinde de la Marea Nordului pana la Marea Mediterana. Franta are o economie industriala avansata si un sector agricol eficient fiind si membru fondator al Uniunii.
Principalele activitati economice sunt: productia de automobile, industria aeronautica, tehnologia informatiei, electronica, industria chimica si farmaceutica si moda.
1.1 Definirea conceptului de comert exterior
Comertul international reprezinta totalitatea legaturilor de tip vanzare-cumparare de bunuri si servicii ce se deruleaza intre diferitele state ale lumii avand la baza diviziunea internationala a muncii si specializarea internationala in productie.
1.2 Locul comerţului exterior în economie
Particularitati evolutive cu impact asupra raportului comert-economie :
progresul economic al unei tari este in mod direct influentat de gradul de mobilizare si de folosirea intensiva a resurselor nationale sau cu alte cuvinte de eforturile proprii
politica economica autarhica genereaza efecte extrem de grave asupra propriei dezvoltari economice
participarea la diviziunea internationala a muncii si implicit la circuitul economic mondial este de natura sa potenteze eforturile proprii si sa accelereze progresul economic al fiecarei tari
nivelul de dezvoltare economica al diferitelor tari si gradul de diversificare si specializare a productiei lor materiale determina ponderea participarii tarilor respective la circuitul economic mondial si reflecta locul pe care il ocupa acestea in cadrul economiei globale
cresterea interdependentelor dintre tari a marit importanta comertului lor exterior care a devenit astfel indispensabil pentru dezvoltarea economica si sociala
cresterea veniturilor nationale din comertul exterior a generat cresterea consumului si a determinat cresterea energiei si cresterea cererii
1.3 Fluxuri comerciale internaţionale
Relaţiile economice internaţionale cuprind atât fluxuri (tranzacţii) financiare, cât şi fluxuri (tranzacţii) comerciale:
- Fluxurile financiare internaţionale sunt acele tranzactii intre rezidentii unei ţări şi cei din restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plată şi/sau de credit. Aceste fluxuri vizează, pe de o parte, compensarea tranzacţiilor comerciale, iar pe de altă parte, tranzacţii financiare independente faţă de activitatea comercială internaţională. Această a două categorie de fluxuri financiare se concretizează în mişcările internaţionale de capital (credite externe acordate sau/şi primite, investiţii străine directe sau de portofoliu, mişcări de fonduri financiare pe termen scurt). Consecinţele migraţiei transfrontaliere a capitalului în vederea valorificării pe o altă piaţă decât cea pe care s-a format el se reflectă tot sub forma unor fluxuri financiare, dar de sens invers faţă de sensul mişcării capitalului, fiind concretizat în veniturile din plasamentele externe de capital. O bună parte din aceste venituri se repatriază în ţară de origine a capitalului sub formă de dobânzi (pentru credite), profituri (pentru investiţii) şi sume generate de diferenţele existente pe diferite pieţe financiare intre ratele de schimb (pentru miscările de fonduri pe termen scurt).
- Fluxurile comerciale internaţionale reflectă interdependenţele dintre ţări în planul economiei reale, fiind rezultatul adâncirii treptate a specializării operatorilor economici din diferite ţări în producerea şi comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii prime, semifabricate şi produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligenţei umane sub forma de produse incorporale: brevete de invenţie, know-how, lucrări de proiectare) sau de presţări de servicii (transporturi şi asigurări, turism internaţional, servicii profesionale).
Conținut arhivă zip
- Comertul Exterior si Politica Comerciala a Frantei.ppt